Strategie de luptă

Devoțional zilnice 15 noiembrie 2018

„Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor, trece cu măreție pe nori. Dumnezeul cel veșnic este un loc de adăpost Și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaș dinaintea ta. Și a zis: ‘Nimicește-l.’” Deuteronom 33:26-27

Fiecare răsturnare de situație într-un război a avut la bază un om cu viziune și un eveniment neproiectat. Pe 15 noiembrie 1864 în timpul Războiului Civil American, generalul unionist William Tecumseh Sherman și-a început Marșul spre Mare, în care a distrus infrastructura și orașele confederației între Atlanta și Savannah, Georgia. William Sherman a fost un ofițer, om de afaceri, profesor și scriitor american. A servit ca general în armata unionistă în timpul războiului civil american (1861–1865), pentru care a fost apreciat ca un comandant și strateg militar remarcabil, dar a fost și criticat pentru duritatea sa și pentru aplicarea politicii pământului pârjolit în cadrul războiului total împotriva Statelor Confederate ale Americii din sud. Istoricul militar Basil Liddell Hart a spus despre Sherman ca a fost „primul general modern”. Despre otrăvirea fântânilor și pârjolirea câmpului și satelor avem multe exemple în istoria noastră. Era o strategie care nu lăsa adversarului nici o altă resursă decât cele pe care le aducea cu el. În plus, era și un factor puternic descurajant prin ororile pe care ar fi în stare să le săvârșească.

Aceasta ar trebui să fie și strategia noastră de luptă cu păcatul. Nu lăsa nici o speranță pentru păcat. Nici o breșă prin care să se strecoare din nou în viața ta. Elimină-l fără nici un regret. Posibilele beneficii poartă în ele otravă. Fii categoric cu păcatul nu-l dezmierda și nu-ți fie milă de el. Dumnezeu te poate elibera de orice păcat numai dacă l-ai părăsit definitiv.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferinta Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro