Devoțional zilnice

Suntem curățiți prin sângele lui Hristos

Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. (1 Ioan 1:7)

Unii afirmă că epoca iudaică a fost o perioadă lipsită de Hristos, lipsită de milă sau de har. Lor li se potrivesc cuvintele adresate de Hristos saducheilor: „Nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.” Perioada sistemului iudaic a fost una de manifestări minunate ale puterii divine. Descoperirea prezenţei Sale a fost atât de glorioasă, încât n-a putut fi suportată de omul muritor. Moise, omul atât de favorizat de Dumnezeu, a exclamat: „Sunt îngrozit şi tremur!” Dar Dumnezeu l-a întărit ca să suporte această slavă extraordinară şi ca să aducă de pe munte o reflectare a ei pe faţa sa, astfel că poporul nu a putut să-l privească. (…)

Însuşi sistemul jertfelor a fost plănuit de Hristos şi a fost dat lui Adam ca simbol al unui Mântuitor care avea să vină, să poarte păcatele lumii şi să moară pentru răscumpărarea ei. Prin Moise, Hristos le-a dat copiilor lui Israel instrucţiuni precise cu privire la jertfe. (…) Numai animalele curate şi valoroase, acelea care îl simbolizau cel mai bine pe Hristos, erau acceptate ca jertfă pentru Dumnezeu. (…)

Israeliţilor le era interzis să mănânce grăsimea sau sângele animalelor. (…) Această lege se referea nu numai la animalele de jertfă, ci la toată carnea folosită ca hrană. Această lege trebuia să le imprime în minte importanţa faptului că, dacă n-ar fi existat păcat, n-ar fi existat nici vărsare de sânge. (…)

Sângele Fiului lui Dumnezeu era simbolizat de sângele victimei sacrificate, iar Dumnezeu dorea să fie păstrată o distincţie clară între ce este sfânt şi ce este obişnuit. Sângele era sfânt, întrucât numai prin vărsarea sângelui Fiului lui Dumnezeu putea exista ispăşire pentru păcat. Sângele era folosit şi la curăţirea sanctuarului de păcatele poporului, simbolizând astfel sângele lui Hristos, singurul în măsură să ne cureţe de păcat. (Signs of the Times, 15 iulie 1880)