Devoțional zilnice

Surpriza cu gunoiul

„Omul bun scoate lucruri bune din visteria buna a inimii lui, iar omul rauscoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui…” Luca 6:45

Totul a început odată cu mutarea Andei, împreună cu familia, în micul orăşel montan. Singurul teren pe care au putut construi casă, era la marginea orăşelului, un teren viran, pe care uneori oamenii mai aruncau câte ceva.

Împreună cu părinţii, s-a aşteptat ca măcar la curăţenia de final să fie ajutaţi de câţiva vecini. Dar nu au primit ajutor. Dimpotrivă! Mormanul de moloz care rămăsese după terminarea construcţiei şi care aştepta să fie dus cu un camion închiriat de părinţi, creştea văzând cu ochii. Ar fi vrut să vadă cine mai aduce încă gunoaie, pe locul lor. Aşa că s-a pus la pândă. A urmărit câteva zile după perdea. Sau când se juca în curte, atenţia îi era îndreptată spre mormanul de moloz, care încă creştea. A observat că de obicei dimineaţa apar noi moviliţe cu gunoaie. Aşa că, l-a rugat pe tatăl sau să cumpere o cameră video cu infraroşii să poată înregistra şi noaptea. Poate aşa o să descopere cine este cel care nu îşi găseşte o altă grupă de gunoi. Dar tata a spus cu seninate că nu se merită investiţia.

Era la amiază când s-a hotărât că o să sacrifice 24 de ore, ca să pândească. Nu a trebuit să aştepte foarte mult. După ce a apus soarele şi s-a întunecat puţin, a văzut 3 siluete care se apropiau cu un sac destul de greu. Două, au rămas puţin mai în spate, dar cea de-a treia a târât sacul până la grămada de moloz şi a deşertat conţinutul. A sărit ca un arc cu intenţia clară de a vedea în sfârşit cine îndrăzneşte să aducă gunoaie pe terenul lor. Dar când a ieşit din cameră, tatăl său, care citea a întrebat-o unde merge.

„Trebuie să îi prindem. Acum nu mai scapă. Au adus din nou…” a spus Anda, atât de repede că abia se putea înţelege ce vorbeşte. “Nu este nevoie. Ştiu exact cine aruncă gunoaiele.” i-a spus tată, păstrându-şi calmul. A încercat să îşi convingă tatăl că trebuie să le ducă toate gunoaiele înapoi, dacă tot le ştie şi adresa. Dar tatăl, tot cu calm i-a spus că are altă idee. A rugat-o să se aşeze lângă el şi i-a citit din Biblie versetul din Luca 6:45. După ce a ascultat cu atenţie ce a spus tată, Anda s-a hotărât. A doua zi, va vizita pe toţi cei care tata îi cunoaşte în urma observaţiilor sale şi în loc să le ducă gunoaiele înapoi, le va duce câte un mic cadou.

Altfel, a pregătit seminţe de flori sau de legume, sape, lopeţi, dulciuri pentru copii şi alte obiecte despre care ea credea că vor fi considerate cadouri. Apoi, a doua zi dimineaţă a trecut pe la uşa tuturor vecinilor şi a dat cate un mic cadou, prezentându-se ca vecina cea nouă. A cunoscut oameni de treabă, dar şi copii de vârsta ei cu care să se împrietenească. Dar surpriza cea mai mare a fost când, unii dintre ei, care au spus că vor să se joace cu ea, au spus că vin să o ajute să curate gunoiul când va veni camionul. Aceea a fost ultima zi în care cineva a mai adus gunoiul pe terenul lor. Nu a mai fost nevoie nici să afle cine a fost înainte cu gunoaie. Era împăcată!

Aşa este că de cele mai multe ori avem tendinţa să răspundem cu aceiaşi monedă la răutăţi? Iar uneori să răspundem chiar “cu dobândă”? Dar, asta pentru că avem impresia că asta este dreptate. Dar v-aţi întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi drept şi ar răspunde la fel la răutăţile şi nedesăvârşite noastre? Dar cel care este bun, răspunde cu bine, iar cel rău va răspunde cu rău.

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud