Devoțional zilnice

Surprize de la Tatăl nostru ceresc

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme: lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. – Psalmii 34:1

În decembrie 2012, de ziua de naştere, am primit de la fiica mea, Cheri, şi de la ginerele meu, Jeff, un frumos cadou: o călătorie în Scoţia împreună cu ei, la sfârşitul lunii iulie 2013. Înainte să facem turul Scoţiei, aveam în plan să ne luăm puţin timp să căutăm casa în care a crescut tatăl meu până să vină în Statele Unite, la vârsta de 18 sau 19 ani. Aveam la dispoziţie o singură fotografie alb-negru de 7 x 12 cm a casei sale părinteşti din Uddingston, nu departe de Glasgow.

În iunie, a venit prima surpriză. Jeff a aflat că soţia şefului său este scoţiancă. Fratele ei, Steve, locuieşte împreună cu familia lui în Scoţia şi – minune mare – chiar în Uddingston! La începutul lunii iulie, Steve a făcut o călătorie de afaceri în Statele Unite. S-a întâlnit cu Jeff la postul de radio unde lucra ginerele meu, ca să-i dea câteva detalii despre mijloacele de transport către şi dinspre Uddingston. Mai mult, s-a oferit să-şi ia o zi liberă, după sosirea noastră în Scoţia, ca să ne ia cu maşina de la hotel şi să ne ajute să găsim casa tatălui meu. A luat o copie a fotografiei de la Jeff şi i-a oferit datele lui de contact. Parcă Dumnezeu pusese la cale această întorsătură neaşteptată de evenimente!

Steve s-a ţinut de cuvânt şi a venit să ne ia de la hotel în dimineaţa zilei de 24 iulie. Pe drum, ne-a mărturisit că, iniţial, nu avea habar unde se afla casa pe care o căutam. Apoi, i-a arătat fotografia fiului său, iar el şi-a dat seama imediat unde se afla, pentru că prietenii lui locuiau exact lângă. A fost ca o aventură să călătorim pe un drum îngust de ţară. La capătul drumului, într-o poiană de pe malul râului Clyde, se afla o casă înaltă cu două etaje, din piatră roşie. Exact casa din poză! (Numele casei se schimbase din Clydeside în Greyfriar, după ultimii ei locatari, care fuseseră călugări franciscani, cunoscuţi drept „greyfriars”). Casa era nelocuită şi încuiată cu lacăt, dar ce mult m-am bucurat să văd casa unde tatăl meu şi părinţii lui au locuit până să emigreze în Statele Unite, la sfârşitul anilor 1920!

Tatăl nostru ceresc a orchestrat această surpriză extraordinară pentru noi ca să putem vedea casa tatălui meu pământesc! Lui Dumnezeu îi place să le facă bucurii copiilor Săi. El este permanent preocupat de binele şi de fericirea noastră. Nu e normal atunci să-I aducem laude mereu?

Patricia Mulranev Kovalski