Devoțional zilnice

Talentul nu este suficient

Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi. […] Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. – Apocalipsa 2:2-4

Unul din cei mai talentaţi şi prolifici compozitori de imnuri adventişti a fost Franklin E. Belden (1858–1945), fiul surorii mai mari a lui Ellen White, Sarah. Cunoscut ca Frank Belden, el putea compune şi melodia, şi versurile unui cântec pe baza subiectului unei predici care era ţinută de la amvon. La sfârşitul programului, el împreună cu soţia lui cântau noul imn şi apoi îi ofereau predicatorului o copie a cântecului, ca suvenir.

Cartea de imnuri adventiste conţine mai multe cântece de-ale lui. De exemplu: „Să păzesc, Isuse-nvaţă-mă Legea Ta!” este un imn al predării totale. Prima strofă în limba engleză spune: „Eu voi fi, Mântuitorule, doar al Tău” şi „Voi face voia Ta, O, Doamne, nu a mea.” Ultima strofă a melodi-ei „Cover with His Life” spune: „Împăcat prin moartea Sa pentru păcatul meu, Îndreptăţit de viaţa Sa desăvârşită şi curată, Sfinţit prin ascultarea de Cuvântul Său, Proslăvit la întoarcerea Domnului.” Mulţi oameni au găsit mângâiere şi asigurare în cuvintele „A Shelter in the Time of Storm”.

În „The Judgment Has Set” se vorbeşte despre solemnitatea judecăţii lui Dumnezeu. Imnul „Deşi nu ştim când” accentuează nevoia de a „veghea şi de a fi gata” pentru a doua venire a lui Hristos. În „Joy By and By” se vorbeşte despre bucuria care va fi „atunci când lucrarea va fi încheiată” şi „lucrătorii se vor aduna acasă”.

Belden a murit pe 2 decembrie 1945, lăsând în urmă o moştenire bogată de imnuri spirituale. Dar, din nefericire, viaţa lui personală nu a reflectat pe deplin tonul spiritual al imnurilor sale. Deja în 1895, Ellen White i-a scris din Australia: „Este posibil ca oamenii a căror slujbă are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu, aşa cum au făcut tâmplarii lui Noe, să se împotrivească influenţelor divine” (Scrisoarea 15, 1895). În 1897, ea adăuga: „Frank, ce îţi mai pot spune? Din lumina pe care am primit-o de la Dumnezeu, ştiu că în căminul tău lipseşte rugăciunea. Timpul peregrinării tale aici este scurt. Tu crezi că te-ai predat lui Dumnezeu, dar niciodată nu ai renunţat pe deplin la simţămintele tale de amărăciune împotriva celorlalţi” (Scrisoarea 29, 1897).

Dacă un profet adevărat ţi-ar trimite o scrisoare personală, care crezi că i-ar fi tonul? Meditează la acest lucru astăzi şi schimbă ce trebuie schimbat.