Devoțional zilnice

Timpul – marele dar al lui Dumnezeu

„Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.” Exod 20:11

Știind că copiii Săi umani vor avea nevoie de timp ca să-și reîmprospăteze mintea și trupul, după o săptămână de lucru, la sfârșitul săptămânii Creațiunii, Dumnezeu a recomandat Sabatul. Recomandarea Lui funcționează și astăzi. În fiecare săptămână, El oferă copiilor Săi timp, ca să se bucure de compania și lucrarea Lui.

Familia noastră iubește natura, și, în Sabat, ne luăm timp să ne desfătăm în frumusețea naturii create de Dumnezeu.

Reîmprospătarea noastră a inclus o vară cu zile de Sabat, în care am privit patru pui de vulpe, care creșteau pe câmpul din spatele casei noastre. Într-o după-amiază de Sabat, am urmărit o cerboaică mamă și puiul ei cu pete, în timp ce mergeau pe strada Lehigh, mama mergând protector între mașini și puiul ei. Într-un alt Sabat, la apusul soarelui, am privit un castor, luându-și cina în Parcul Național din Rocky Mountain. Într-o altă ocazie, o turmă cu mai mult de 100 de elani s-a învârtit în jurul mașinii noastre, mâncând și mugind destul de aproape, ca să-i putem privi fără binoclu.

Modalitatea mea preferată de a mă odihni în Sabat a fost aceea de pe liniștitul râu Moose din Maine. Ne-am îndreptat șalupa spre o trecătoare îngustă și am ancorat. O mișcare bruscă, din partea dreaptă, ne-a atras atenția. O familie de castori a alunecat liniștită în apă și toți au început să ronțăie rămurele și frunze din ramurile care atârnau deasupra. Un țânțar s-a oprit pe nasul meu și l-am lovit. O plesnitură de coadă a unui castor a trimis toată familia sub apă. Am stat nemișcați, așteptând. Apoi castorii au ieșit la suprafață și și-au continuat masa.

Din aval, veneau două vidre, înotând spre noi, iar spinările lor arcuite ieșeau și intrau în apă în timp ce se jucau. Ca punct culminant, un cerb cu o coroană mare de coarne a pășit în apă și a rămas cu fața la noi, încadrat în culorile apusului. Cum întunericul se pregătea să ne învăluie cu repeziciune, și știind că drumul spre doc duce printre niște stânci, am pornit motorul fără prea mare tragere de inimă. Animalele au dispărut în pădure. Nimeni nu ne poate șterge din memorie reîmprospătarea pe care darul lui Dumnezeu – timpul – ne-a adus-o.

Ceea ce este extraordinar în toate este faptul că recomandarea lui Dumnezeu pentru odihnă vine în fiecare săptămână, nu doar o dată pe an, cum vine Crăciunul. Ce Dumnezeu înțelept!

Ia-ți timp în Sabat să te reîmprospătezi cu scene liniștite din creația lui Dumnezeu și vei fi și tu revitalizat.

Connie W. Nowlan

Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma