Devoțional zilnice

Timpul nostru

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! – Psalmii 90:12

Noi, ca oameni, existăm în dimensiunea timpului şi chiar ne măsurăm existenţa în timp prin ani. Civilizaţiile antice foloseau cadrane solare pentru a marca orele din zi. De-a lungul secolelor au fost create ceasuri mecanice care în cele din urmă au fost dezvoltate în ceasuri cu arc sau acţionate de un pendul.

Big Ben-ul din Londra este cel mai mare ceas orologiu cu patru feţe din lume. „Big Ben” este numele pentru clopotul mare al ceasului, dar extins acesta poate face referire şi la ceas în sine şi chiar la turnul ceasului. Marele ceas a început să funcţioneze pe 31 mai 1859 şi Big Ben a anunţat ora pentru prima dată pe 11 iulie 1859. Dar două luni mai târziu, marele clopot s-a stricat şi a rămas în tăcere timp de patru ani. În această perioadă, ora era anunţată de clopotul care bătea la fiecare cincisprezece minute.

De-a lungul timpului, ceasurile mecanice convenţionale au fost înlocuite în mare parte de cele electronice şi chiar de ceasurile quartz şi cele de mână. Ceasurile atomice moderne au ajuns la o precizie uimitoare. Ni se spune că ceasurile cu atomi de stronţiu nu vor indica ora cu o secundă înainte sau în urmă în următorii 15 miliarde de ani. Astăzi ştim şi despre fusu-rile orare standard, ca de exemplu Ora de Greenwich (GMT), International Atomic Time (TAI) şi Ora universală coordonată (UTC), care încearcă să ne menţină ceasurile atomice aliniate cu direcţia în care este pământul.

Oricât de importante ar fi măsurătorile de timp, cel mai important pentru fiecare dintre noi este modul în care ne petrecem timpul pe care îl avem. Ellen White ne sfătuieşte: „Poţi trăi această viaţă o singură dată” (Daughters of God, p. 189). „Viaţa este tainică şi sfântă. Ea este manifestarea lui Dumnezeu Însuşi, Izvorul oricărei vieţi. Ocaziile ei sunt preţioase şi ar trebui folosite cu seriozitate. Odată pierdute, acestea sunt pierdute pentru vecie” (Divina indecare, p. 397).

Timpul este darul sacru al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ar trebui să îl considerăm la fel de preţios ca însăşi viaţa noastră. Noi nu existăm în afara timpului şi nu îl putem extinde, scurta sau recupera. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne definim priorităţile şi să ne administrăm viaţa cât mai bine cu putinţă în timpul care încă ne mai stă la dispoziţie.

Ceasul nu se opreşte şi fiecare moment are consecinţe veşnice. De ce să nu te opreşti pentru o clipă şi să meditezi la modul în care îţi petreci timpul? Fie ca Domnul să ne ajute să ne petrecem timpul cu înţelepciune!