Devoțional zilnice

Trebuie să fim zeloși în lucrul nostru

Am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. (Faptele apostolilor 22:3)

Ca popor, nu ducem lipsă de talente. Sunt printre noi bărbaţi şi femei a căror lucrare ar fi acceptată de Dumnezeu dacă ei s-ar consacra Lui, dar sunt atât de puţini cei cu spirit de sacrificiu! Unii vor da imediat din mijloacele lor, considerând că, odată ce au făcut lucrul acesta, nu se mai cere nimic de la ei. Prin aceasta, ei nu fac un sacrificiu deosebit. Banii sunt buni atâta vreme cât circulă, dar, dacă nu sunt însoţiţi de efort personal, nu vor face decât puţin pentru convertirea sufletelor la adevăr. Dumnezeu nu vă cere doar bani, (…) El vă cere pe vol. Voi l-aţi dat din mijloacele voastre, dar v-aţi păstrat pe voi înşivă în mod egoist. Un singur lucrător zelos în vie valorează mai mult decât o grămadă de bani, dar fără oameni care să facă lucrarea. Această consacrare a voastră va fi o jertfă dacă aveţi o apreciere corectă a lucrării şi dacă vă veţi da seama de cerinţele ei. (…)

Mulţi nu sunt destul de conştienţi de datoria de a face lucrarea pe care ar putea să o facă, dacă ar vrea, dar pe care nu o fac pentru că nu au spirit de sacrificiu. Dumnezeu îi va socoti pe unii ca aceştia răspunzători pentru sufletul aproapelui lor. Ei ar fi putut să facă o lucrare bună în unire cu Hristos şi vor fi chemaţi să dea socoteală de binele pe care îl puteau face sufletelor, dar nu l-au făcut. (…)

În curând vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Satana este hotărât, zelos şi perseverent în lucrarea lui. Dacă nu reuşeşte să-şi atingă ţinta de prima dată, el încearcă din nou. El va încerca şi alte planuri şi va lucra cu mare perseverenţă ca să vină cu ispite diferite, pentru a prinde sufletele în laţ. El nu ajunge niciodată atât de descurajat, încât să lase sufletele în pace cu totul. Dacă zelul şi perseverenţa urmaşilor lui Hristos, în eforturile lor de a salva sufletele, ar fi egale cu eforturile lui Satana de a le înşela spre pierzarea lor veşnică, am vedea sute îmbrăţişând adevărul, acolo unde vedem astăzi numai unul. (General Conference Bulletin, 1 octombrie 1899)