Devoțional zilnice

Trezirea la realitate

„Doamne” i-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.” – loan 13:37
Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. – Matei 26:41

O să mă rog pentru tine, cu siguranţă! I-am promis ferm prietenei mele când mi-a spus că fusese solicitată să prezinte devoţionalul în cadrul Conferinţei telefonice de rugăciune Morning Manna. Poţi să contezi pe mine; voi fi partenerul tău de rugăciune! am continuat.

În ziua premergătoare evenimentului, am notat „Morning Manna” pe un bileţel galben şi l-am lipit la vedere pe birou, ca să nu uit. Am scris „Morning Manna” pe palma stângă, ca să-mi aduc aminte să setez alarma pentru ora 5:30, când începea conferinţa. Înainte să mă aşez în pat, am pus numărul de telefon la care trebuia să sun între ceasul deşteptător şi telefon şi m-am aşezat la somn.

A doua zi dimineaţă, ceasul a ţiuit strident la ora cinci şi douăzeci şi cinci. Am aprins lumina, m-am ridicat din pat şi am băut un pahar cu apă rece ca să mă trezesc. Înfiorată de aerul răcoros, am format numărul de telefon şi m-am alăturat rugăciunilor pentru prietena mea şi pentru prezentarea ei.

După ce m-am alăturat conferinţei, un gând m-a oprit din intenţia mea de a mă deplasa către scaun: Mai bine rămân în pat. E mai comod! M-am ridicat în capul oaselor, m-am rezemat pe pernă, am dat telefonul pe difuzor şi mi-am tras o pătură până sub bărbie. M-am relaxat când am auzit vocea cordială a moderatorului, m-am desfătat cu muzica specială şi am adăugat cererea mea de rugăciune la cuvintele de mulţumire ale participanţilor. Am închis ochii pentru rugăciunea de mulţumire şi i-am deschis… o oră mai târziu! Am ratat toată prezentarea prietenei mele!

Toată ziua m-au chinuit neîncrederea, mâhnirea, dezamăgirea de sine şi nereuşita mea. Plănuisem totul atât de bine şi până la urmă a fost un fiasco! Unde greşisem? Gândul îmi tot zbura la Petru. Hmm! Petru care a spus sus şi tare c-o să-L urmeze pe Hristos, chiar până la moarte. Petru în Ghetsimani, cu pleoape de plumb, care a aţipit în loc să vegheze în rugăciune atunci când Isus i-a cerut sprijinul. Şi eu am dat bir cu fugiţii, la fel ca el!

Incidentul din dimineaţa aceea a fost pentru mine o trezire la realitate.

Doamne, ajută duhului nostru plin de râvnă să înfrângă carnea neputincioasă ca să ne putem ţine promisiunile întotdeauna!

Carolyn Rathbun Sutton