Ultimul mesaj

Devoțional zilnice 16 octombrie 2018

După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.” – Deutronomul 32:45-46

Orice responsabilitate sau orice funcţie deţinută de o persoană mai devreme sau mai târziu va lua sfârşit şi atunci vine vremea să îşi ia rămas-bun. Discursurile de despărţire tind să scoată în evidenţă realizările acelui lider în timpul mandatului şi tot atunci se exprimă şi preocuparea pentru viitor. Exact acest lucru l-a făcut şi Moise la sfârşitul vieţii sale, aşa cum găsim scris în cartea Deutronomul. Tot aşa, pe 16 octombrie 1978, preşedintele Conferinţei Generale, Robert H. Pierson (1911–1989), şi-a anunţat pensionarea apropiată din motive de sănătate şi a transmis ultima lui solie în calitate de preşedinte celor care participau la Consiliul anual din 1978.

În mesajul lui, Pierson făcea referire la ciclul sociologic al evoluţiei de la sectă la biserică. De obicei, prima generaţie este săracă şi vociferează împotriva caracterului lumesc şi a formalismului din biserica din care provine. A doua generaţie tinde să prospere şi creşterea dă naştere la nevoia de organizare şi clădiri noi. În a treia generaţie, organizaţia se dezvoltă şi iau fiinţă noi instituţii. În a patra generaţie, biserica se instituţionalizează, se secularizează şi serviciile sale devin formale. Mişcarea încearcă să devină „relevantă” în societatea contemporană prin implicarea în cauzele populare. Astfel, grupul se bucură de o acceptare totală din partea lumii.

După ce a meditat la ciclul sociologic, Pierson a făcut un apel: „Fraţi şi surori, acest lucru nu trebuie să se întâmple niciodată cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea! Acest lucru nu se va întâmpla cu Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Aceasta nu este doar o altă biserică – este biserica lui Dumnezeu! […] Există o singură modalitate prin care putem înfrunta viitorul, şi aceasta este la piciorul crucii. O biserică ai cărei ochi sunt îndreptaţi spre Omul de la calvar nu va păşi niciodată în apostazie.”

Noi avem o asigurare profetică: mişcarea adventă va birui şi, la sfârşitul timpului, toţi membrii neconsacraţi şi formali vor fi cernuţi (Matei 13:24-30, 36-43, 47-50). Astfel, problema majoră nu este biruinţa acestei mişcări, ci dacă tu şi cu mine vom birui împreună cu ea. Prin harul lui Dumnezeu, să rămânem credincioşi Domnului până la glorioasa Lui revenire!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro