Devoțional zilnic

Un design Inteligent

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. – Psalmii 19:1

În mai 2016 am zburat de la Moscova la Istanbul şi lângă mine s-a aşezat un medic egiptean din Luxor. El mi-a spus că în urmă cu ceva timp, un medic ateu din Germania a făcut o vizită în spitalul lui şi a întrebat despre existenţa lui Dumnezeu. Mai târziu, amândoi au mers la un centru comercial foarte frumos din oraş, iar medicul german a întrebat cine l-a proiectat şi construit. Medicul egiptean a răspuns: „Nimeni!” „Este imposibil,” a răspuns neamţul, „orice mall trebuie să aibă un constructor!” Atunci medicul egiptean a concluzionat: „Dacă viaţa, care este mult mai complexă decât un mall, a luat naştere din nimic, atunci de ce un astfel de mall nu s-ar putea construi singur?!”

În mod tradiţional, creaţioniştii au folosit argumentul că fiecare ceas presupune existenţa unui ceasornicar. O publicaţie periodică americană numită The Banner, din 16 martie 1998, publica un articol pătrunzător scris de William A. Dembski, „Intelligent Desigh: The New Kid on the Block.” Acesta a fost printre primele articole în care era prezentată teoria de bază a unui Design Inteligent (ID), care recunoaşte că anumite trăsături ale vieţii biologice şi informaţionale sunt prea complexe – „complexitate ireductibilă” şi „complexitate specificată” – pentru a fi rezultatul unor procese de selecţie naturală. Nu toţi apărătorii acestei teorii cred într-un Creator personal al universului, dar cel puţin cred într-o energie proiectatoare inteligentă.

Acestea sunt argumente ajutătoare, dar ele nu rezolvă toate problemele. Unii critici sunt de acord că fiecare ceas are un ceasornicar, dar la această idee ei mai spun că fiecare ceasornicar are şi un tată. Deci, „cine este tatăl lui Dumnezeu?” Din această perspectivă, discuţia poate continua la nesfârşit. La final rămân doar două opţiuni rezonabile: fie există un Dumnezeu personal care a creat şi susţine universul, fie materia în ea însăşi are potenţialităţile lui Dumnezeu. Oricare din aceste două opţiuni poate fi acceptată doar prin credinţă!

Dumnezeu este prea infinit, prea puternic, prea glorios şi prea sfânt să poată fi explicat de raţiunea umană. Existenţa Sa nu depinde de ce credem noi despre El. Acceptarea lui Dumnezeu este o chestiune ce ţine de credinţă, care aduce speranţă şi un viitor glorios în vieţile noastre. În consecinţă, fără Dumnezeu nu există speranţă şi fără speranţă nu există viitor. Noi am fost creaţi de El şi pentru El şi doar în El viaţa îşi găseşte adevărata semnificaţie!