Un lucru necesar

Devoțional zilnice 16 octombrie 2018

Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua. (Luca 10:41-42)

În călătoriile Sale prin Iudeea, Isus a vizitat de multe ori locuința din Betania a celor trei frați, Marta, Maria și Lazăr. Cunoaștem că Lazăr este numit prietenul lui Isus, iar Maria este înconjurată de har și salvată de la moarte – șapte demoni au fost scoși din ea. Marta este personajul despre care cunoaștem puțin, totuși la prima lectură ea devine familiară. Harnică, ospitalieră și cu spirit de sacrificiu, și-a deschis casa pentru Învățătorul călător, iar când Acesta a pășit pragul casei, s-a străduit să-L primească în cele mai bune condiții. Atât de mult a fost preocupată de aspectele pregătirii, încât a uitat de Oaspete. Deși își sacrificase toată energia, simțea că nu a făcut suficient. Dacă sora ei ar ajuta-o, probabil ar termina treaba mai repede. Dar Maria stă în prezența Mântuitorului și ascultă cuvintele Lui. Ce fel de ospitalitate este aceasta? Cu ce-L vor servi pe musafir? Cât de multe s-ar putea face dacă Maria ar da o mână de ajutor… Aceste gânduri s-au tot repetat în mintea Martei, până când a simțit că trebuie să Îi spună Domnului că Maria merita certată. În graba ei, nici nu s-a gândit că prin această solicitare ar putea să-L jignească pe Hristos. Răspunsul Lui este surprinzător. Pe de-o parte recunoaște sârguința Martei, pe de altă parte El spune că „singurul lucru care trebuie” este comportamentul Mariei. Marta dorea să facă un lucru necesar și bun pentru Hristos, dar între timp L-a lăsat singur. În loc să se fi așezat în prezența Lui să-L asculte, preferă să facă ceva pentru El. Prin aceasta dovedește că totul este în regulă cu viața ei. Marta uită de faptul că omul nu trăiește numai cu pâine”, ea nu se așază lângă Maria, la picioarele lui Isus, unde poate fi umplută de „cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

Comportamentul Martei oglindește viața multor credincioși de astăzi, aceia care sunt foarte implicați în lucrarea lui Dumnezeu. Muncesc până la epuizare, fac totul pentru Domnul, doar că ei nu petrec timp în prezența Domnului. Cu aceia pe care-i iubim petrecem timp. Nu putem face ceva pentru Isus, iar între timp să nu fim în prezența Lui, să nu petrecem zilnic timp în rugăciune. Facem totul pentru El, alergăm în diferite locuri pentru cauza Lui, sacrificăm timp, energie și bani pentru scopuri nobile – suntem harnici precum Marta.

Noi însă nu trebuie doar să lucrăm pentru Hristos, ci mai ales împreună cu Hristos. E momentul să petreci un timp de calitate cu Mântuitorul. Oprește telefonul, caută un loc liniștit și „așază-te” la picioarele lui Isus. Vorbește cu El, ascultă-L!

Szasz Karoly-Zsolt, secretar-executiv, Conferința Transilvania de Nord

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro