Studiu majori

Unitatea creştinilor

5. Ce învăţăm despre exclusivism şi despre graba de a stabili cine sunt adevăraţii urmaşi ai lui Isus, din răspunsul pe care Domnul i l-a dat lui Ioan?

Marcu 9:38-41
38. Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
39. „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
40. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

Ioan 10:16
Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Adventiştii de ziua a şaptea au considerat dintotdeauna că rugăciunea din Ioan 17 se aplică în mod direct şi unităţii bisericii lor. Trebuie să rămânem uniţi ca biserică pentru a ne împlini misiunea – vestirea întreitei solii îngereşti. Dar cum ne raportăm la unirea cu alţi creştini, în lumina rugăciunii lui Isus?

Noi credem că Dumnezeu are credincioşi şi în alte biserici, chiar şi în „Babilon”, dar Apocalipsa spune că printre cei care se numesc creştini există o mare apostazie şi, în zilele din urmă, mulţi creştini falşi vor face front comun şi se vor alia cu statul în persecutarea celor credincioşi (Apocalipsa 18:4; Apocalipsa 13:1-17). De aceea, adventiştii au tratat cu prudenţă apelurile lansate de Mişcarea Ecumenică.

Referitor la aceasta, Ellen G. White spune: „Pe măsură ce instrumentul uman îşi supune voinţa sa voinţei lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va impresiona inimile celor cărora le slujeşte. Mi s-a arătat că nu trebuie să-i refuzăm pe lucrătorii WCTU (n. red.: The Woman’s Christian Temperance Union – Organizaţia pentru Temperanţă a Femeilor Creştine). Când ne unim cu ei în favoarea abstinenţei tota- le, nu ne modificăm poziţia în ce priveşte respectarea zilei a şaptea şi avem posibilitatea de a ne exprima aprobarea faţă de poziţia lor referitoare la subiectul temperanţei. Când le deschidem uşa şi îi invităm să se unească cu noi în problema temperanţei, obţinem ajutorul lor în domeniul temperanţei; iar ei, când se unesc cu noi, vor auzi adevărurile pe care Duhul Sfânt aşteaptă să le imprime în inima lor.” – Lucrarea de binefacere, p. 163, orig.

Deci putem colabora cu ei la anumite acţiuni sociale, dar în aşa fel încât să nu ne compromitem convingerile sau practicile. Noi putem şi ar trebui să profităm de această colaborare cu ei pentru a le împărtăşi adevărurile preţioase cu care am fost binecuvântaţi.

Post-ul Unitatea creştinilor apare prima dată în Studiu Biblic.