Devoțional zilnice

Viața fără limite

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. – Filipeni 4:13

Dushka era foarte încântată şi avea multe aşteptări! Ca moaşă şi asistentă medicală la Secţia pediatrie în Melbourne, Australia, ea a participat la sute de naşteri şi a îngrijit mulţi nou-născuţi. Acum, la vârsta de 25 de ani, ea urma să aibă copilul ei! Doctorii şi ecografiile i-au confirmat că totul era bine şi că urma să aibă un băieţel.

Pe 4 decembrie 1982 s-a născut Nicholas (sau „Nick”), dar doctorul l-a dus din sală fără a-i permite mamei lui să îl vadă. Nimeni nu i-a trimis flori. Îngrijorată din cauza acestei situaţii, ea l-a întrebat pe doctor dacă bebeluşul era sănătos. Linişte! Bombardat cu atâtea întrebări, doctorul i-a răspuns sec: „Phocomelia”, iar tânăra mamă a fost devastată. Pentru că asistase la naşterea atâtor copii normali, Dushka şi soţul ei, Boris, nu puteau înţelege de ce Dumnezeu a permis ca băieţelul lor să intre în viaţă fără mâini şi fără picioare.

Dushka şi Boris au avut nevoie de puţin timp pentru a-şi accepta copilul anormal. Dar Nick a avut nevoie de şi mai mult timp pentru a se accepta. Dar în cele din urmă au realizat că Dumnezeu a avut un plan pentru Nick. Cu foarte multă determinare, Nick a mers la şcoală, a început să practice sporturi şi chiar a devenit un puternic evanghelist creştin şi un vorbitor motivaţional. Pe 12 februarie 2012, s-a căsătorit cu Kanae Miyahara şi cuplul are doi băieţi.

În cartea lui, Viaţa fără limite (Doubleday, 2010), Nick Vujicic spune: „Nu întotdeauna poţi controla ce ţi se întâmplă. Sunt unele întâmplări în viaţă care nu sunt din vina ta sau nu stă în puterea ta să le opreşti… Vezi, eu nu cred că ni se dă mai mult decât putem noi duce. Îţi promit că pentru fiecare dizabilitate pe care o ai, eşti binecuvântat cu şi mai multe capacităţi de a birui provocările” (p. 12).

Uneori cea mai bună cale de a pune capăt plângerilor şi de a birui simţământul de autocompătimire este să întâlneşti pe cineva care este într-o situaţie mai rea decât a ta. Un vechi proverb spune: „Mă plângeam că nu am pantofi, până am întâlnit pe cineva care nu avea picioare.” Când eşti ispitit să te plângi de starea ta, nu uita că nu eşti singurul care suferă neajunsuri şi slăbiciuni. Când eşti ispitit să renunţi, nu uita că Dumnezeu doreşte să te întărească şi să te folosească la fel cum L-a folosit pe Nick.