Devoțional zilnice

Vise și călăuzirea lui Dumnezeu

Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie? – Estera 4:14

Când te-am văzut în biserică”, mi-a spus Norval, „mi-a venit în minte un vis pe care l-am avut cu trei ani în urmă. Am văzut împlinirea acelui vis.” Mai târziu, mi-a povestit mai multe despre visul său, pe care îl notase pe un carneţel galben. Avusese acel vis după ce rămăsese văduv. Mi-a povestit de asemenea mai mult despre el. Două femei se oferiseră să-l ajute să-şi crească copiii orfani de mamă: un băiat de zece ani şi o fată de doisprezece. El a primit bine ajutorul lor, în special pe cel al tinerei înalte şi atractive pe care o cunoşteau deja şi el şi copiii, deoarece era vecina lor. Toate lucrurile mergeau bine, cu excepţia unui aspect: chiar şi după multe invitaţii, femeia nu a dorit să vină la biserică împreună cu familia lui Norval. Pentru el, acest aspect era foarte important.

În timp ce lucram în Hinsdale, Illinois, la Departamentul de Arhive al spitalului, administratorul spitalului mi-a spus că avea nevoie de o persoană calificată să conducă departamentul, deoarece actualul director se pensiona. M-a îndemnat să obţin calificarea de care aveam nevoie pentru această slujbă. Acest lucru presupunea să particip la nişte cursuri în Danville, un orăşel mai mic din apropiere. După ce am fost primită la cursuri, directorul şcolii m-a ajutat să-mi găsesc cazare. În primele luni, în fiecare vineri, după cursuri, mă întorceam în Hinsdale pentru a merge la biserică şi pentru a lucra în spital sâmbătă noaptea şi toată ziua de duminică.

Într-o zi, directorul Departamentului de Arhivă, doamna McDole, m-a încurajat să merg la biserica din Danville. „Fiind o biserică mică, te vor primi cu braţele deschise”, mi-a spus ea. Aşadar, într-o vineri am rămas la Danville. Dimineaţa devreme am luat autobuzul către biserica din Danville. După serviciul divin, mulţi membri din biserică au venit şi m-au salutat. Printre ei erau şi Norval A. Jackson, împreună cu cei doi copii ai săi. S-a oferit să mă ducă cu maşina. Apoi mi-a împărtăşit visul pe care îl avusese. Crezând în împlinirea visului său, a adăugat: „Am nevoie de cineva care să mă ajute să-mi cresc copiii.”

Într-un Sabat, pastorul din biserica noastră a predicat despre faptul că Estera a ascultat de călăuzirea lui Dumnezeu. El a citit Estera 4:14: „Cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?” A inclus în mod repetat versetul acesta în predica sa, atingându-mi inima.

Familia lui Norval ne-a ajutat la planificarea nunţii şi fratele meu, care este medic, a venit cu avionul tocmai din California pentru a mă conduce la altar. De când mă ştiu, Estera 4:14 a fost versetul meu preferat din Biblie. Şi, pe tot parcursul anilor care au urmat, acest mesaj a fost o sursă de alinare pentru mine.

Consuelo Roda-Jackson