Abiam – bogăția harului

Devoțional zilnic 26 mai 2019

Dar din pricina lui David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o lumină în Ierusalim, punând pe fiul lui după el şi lăsând Ierusalimul în picioare. 1 Împărați 15:4

Făgăduinţa lui Dumnezeu de a Se îndura de urmaşii celor care îl iubesc şi păzesc poruncile Sale şi-a găsit împlinirea şi în timpul domniei lui Abiam, urmaşul lui Roboam. Deşi această domnie a fost marcată de cădere şi apostazie, Dumnezeu nu a intervenit prin judecăţile Sale, datorită lui David, străbunicul lui Abiam.

Răbdarea lui Dumnezeu este pe măsura făgăduinţelor şi a maiestăţii Sale. Ierusalimul continua să fie păstrat încă în picioare în ciuda răutăţii împăraţilor şi a poporului, care se înstrăina continuu de Dumnezeu. În bunătatea Sa, Dumnezeu le oferea încă har şi posibilitate de întoarcere. În mod fericit, unii Împărați au fructificat această şansă, în timp ce alţii au abuzat fără nicio ruşine de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Abiam a fost unul dintre aceşti Împărați care s-au dedat la toate relele, prin care poporul a fost dus în rătăcire şi neascultare. Cu toate acestea, Dumnezeu continua să apere Ierusalimul de agresiunea duşmanilor. Harul Său încă mai ţinea lucrurile în frâu.

Bunătatea divină ar trebui să fie un motiv serios de cercetare de sine şi de reconsiderare a umblării personale, dar Abiam nu s-a învrednicit la o asemenea experienţă. El a încercat să întindă de coardă cât se putea de mult şi a reuşit într-adevăr să ajungă foarte departe. Din nefericire, acest experiment se va dovedi mai târziu deosebit de păgubitor pentru poporul ales, iar responsabilitatea personală nu va putea fi evitată.

Succesul la un pas de tine:

Cum interpretezi faptul că abuzurile personale nu sunt urmate imediat de eşec sau faliment? Observă că harul este abundent, dar are totuşi capăt şi este riscant să ajungi până acolo. Ai grijă!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro