Abigail – frumusețe și valoare

Devoțional zilnic 24 aprilie 2019

Abigail era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip… 1 Samuel 25:3

În mod normal, ar trebui să existe o corespondenţă directă între aspectul exterior şi realitatea din interiorul sufletului. Ne-am putea aştepta ca o minte echilibrată şi o judecată sănătoasă să sălăşluiască în-tr-un cap frumos, iar o inimă curată să lumineze un chip impresionant. Din păcate însă, lucrurile se pot prezenta şi altfel. Dar în cazul luat pentru astăzi în studiu avem toate motivele de bucurie şi satisfacţie.

Abigail era o femeie frumoasă la chip, bună la suflet, cu judecată sănătoasă şi minte întreagă. Toate acestea probabil că erau rânduite să compenseze lipsurile grave ale soţului ei. Este foarte posibil ca Abigail să fi fost nevoită să facă eforturi serioase pentru a-şi menţine familia pe linia de plutire alături de un soţ imposibil, iar această luptă tenace i-a conferit o dezvoltare personală surprinzătoare.

Poate fi de asemenea adevărat că Dumnezeu asociază adesea doi oameni aşa de diferiţi pentru binele amândurora. Nabal avea ocazia să fie permanent în compania unui suflet de excepţie, pentru a fi ajutat să-şi recunoască, prin contrast, nevrednicia şi să dorească să se redreseze. Abigail risca să fie răsfăţată de un soţ dependent de frumuseţea ei cuceritoare şi astfel să fie în pericolul de a-şi pierde sufletul. Starea de permanentă vigilenţă şi atenţie avea să o ajute să-şi conducă în mod viguros viaţa spre performanţe personale, altfel imposibil de atins. Este o adevărată minune că acest cuplu a rezistat atât de mult timp. Păcat însă că Nabal nu a reuşit să folosească avantajele oferite de Dumnezeu!

Succesul la un pas de tine:

Înţelegi de ce adesea cuplurile sunt formate din persoane aşa de diferite? Pentru că asemănarea poate fi uneori surprinzător de nepotrivită. Succes în a descoperi valoarea a ceea ce nu ai!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro