„Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; … Când își tundea capul … greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli.” (2 Samuel 14:25-26)
Părul lui Absalom este un simbol al identității și destinului lui, dar cel mai șocant este că, într-o secundă, din podoabă devine laț, dintr-o calitate se transformă într-un defect fatal. Iată câteva șuvițe și bucle care alcătuiesc podoaba capilară absalomiană:
Se naște într-o casă regală. Ce atu pe care și l-ar dori orice muritor! Mulți au dezavantajul zestrei ereditare pe care trebuie să-l accepte și să-l „târască” toată viața. Istoria lui Absalom este un semnal de alarmă pentru cei ce au „noroc” în viață și o veste bună pentru cei oropsiți. Cu cât avem mai multe daruri, cu atât suntem mai responsabili. „Cui i s-a încredințat mult, i se va cere mai mult” (Luca 12:48).
Un fizic plăcut. Oamenii mai frumoși primesc multe mesaje pozitive, de apreciere, din partea tuturor. Dumnezeu le recomandă celor frumoși din naștere să dezvolte trăsături ale frumuseții interioare: „omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând şi liniștit (1 Petru 3:3-4). Frumusețea exterioară fără cea interioară devine, în timp, un mare blestem pentru purtător și pentru admiratori.
O educație defectuoasă. Se pare că Absalom primea prea multe aprecieri pentru calități și prea puține mustrări pentru defecte, ceea ce l-a transformat într-un copil răsfățat. O educație corectă ține cont de ambele aspecte. „Unul dintre motivele serioase pentru care mulți copii sunt îndrăzneți, obraznici și impertinenți este acela că li se acordă atenție și sunt lăudați prea mult, iar spusele lor inteligente și istețe sunt repetate în auzul lor. Străduiți-vă să nu-i mustrați pe nedrept, dar nici să nu-i copleșiți cu laude și flatări.” (Îndrumarea copilului, p. 15)
Doamne, am nevoie să mă înveți cum să îmi întrețin aspectul fizic și spiritual pentru a fi o binecuvântare pentru mine și semenii mei!
Simion Buciuman, pastor, Conferința Transilvania de Nord