Acan

Devoțional zilnic 19 martie 2018

Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. (Deuteronomul 30:15)

Fiecare clipă a vieţii noastre este o alegere! Dar suntem noi conştienţi de importanţa acestor alegeri?

Acan, în urma alegerii, a adus nenorocirea în viaţa lui, a familiei lui şi în Israel. El cultivase păcatul lăcomiei şi a ajuns să fie prins în lanţuri aproape cu neputinţă de sfărâmat. Puterile conştiinţei lui fuseseră amorţite prin păcat şi, când ispita a venit, el i-a căzut uşor pradă.

Moartea celor din popor şi durerea liderilor nu mai sensibilizau conştiinţa amorţită. A crezut că se poate ascunde. Iar când sorţul a căzut asupra lui, el n-a putut să argumenteze decât atât: „Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat” (Iosua 7:21).

Păcatul lăsat în viaţa noastră ne orbeşte. Chiar şi în faţa morţii, Acan încă mai vede mantia frumoasă! Cum poţi să pierzi o mântuire aşa de mare pentru un lucru de nimic?

Nu cumva şi noi avem în viaţa noastră lucruri, fapte, obiceiuri despre care știm că ne vor aduce nimicirea, dar tot continuăm să le vedem frumoase? Suntem noi oare conştienţi de urmările alegerilor noastre sau încercăm să ne ascundem ca Acan?

„Atunci când comunitatea se află în greutăţi, când se dau pe faţă răceală şi decădere spirituală, care dau prilej vrăjmaşilor lui Dumnezeu să se bucure, membrii ei, în loc să-şi încrucişeze braţele pentru a se plânge de starea lor nenorocită, să cerceteze mai bine dacă nu cumva se află un Acan în tabără. Fiecare să caute cu umilinţă şi cercetare a inimii să-şi descopere păcatele ascunse, care îndepărtează prezenţa lui Dumnezeu.” (Patriarhi şi profeţi, p. 497)

Oare sunt şi eu un Acan, un om ale cărui alegeri pot aduce nenorocirea asupra lui, asupra familiei şi comunităţii lui?

Astăzi, Dumnezeu strigă către noi. Nu vrea să lăsăm păcatul să ne înfăşoare. El este conştient de răutatea păcatului, de faptul că, prin familiarizarea cu răul, omul devine orb faţă de grozăvia acestuia. Astăzi putem alege să-L iubim pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea noastră. Te provoc să alegi viaţa… pentru tine şi familia ta!

Bobi Ciocârlan, pastor, Conferința Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro