Achiş se încredea în David şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel şi va rămâne în slujba mea pe vecie.” 1 Samuel 27:12
Naivitatea le şade bine unora. Parcă este parte din fiinţa lor. Oricum. naivitatea este de dorit în locul perfidiei şi răutăţii. Dar, în sine, naivitatea este o formă de înstrăinare faţă de realităţile evidente, ceea ce nu poate fi o calitate personală, ci dimpotrivă.
Achiş nu putea vedea în venirea lui David la el decât aspectul strict utilitar şi doar folosul său personal. El nu putea sau nu dorea să evalueze exact situaţia care-l forţa pe David să plece în exil.
Se spune că uneori în tot răul este şi un bine. Aşa că naivitatea lui Achiş, împăratul filistean din Gat, le-a permis lui David şi celor şase sute de oameni ai săi să cureţe ţara de triburile care ar fi trebuit să fie de mult îndepărtate. Timp de un an şi patru luni, David a făcut o curăţenie serioasă sub oblăduirea binevoitoare şi naivă a lui Achiş.
Lucrurile s-au complicat însă în momentul în care filistenii s-au mobilizat împotriva lui Israel, iar Achiş a vRut să-l angajeze pe David în garda personală. Intr-o asemenea încurcătură, David s-a văzut silit să dea un răspuns echivoc până la clarificarea situaţiei. „Vei vedea ce voi face” a spus David pentru a câştiga timp. Ceilalţi domni ai filistenilor aveau însă un spirit de observaţie mai ascuţit şi au sesizat la timp greşeala fatală pe care Achiş era gata să o comită. Astfel au interzis prezenţa în câmpul de bătaie a lui David şi a oamenilor săi. Naivul om de bine Achiş, împăratul din Gat, şi David cel abil au fost amândoi scoşi din situaţia dificilă în care se aflau.
Succesul la un pas de tine:
Cum procedezi cu naivitatea incitantă a unor semeni, oameni de bine? Dacă aspiri la rangul de om bun, nu uita că te pândeşte şi pe tine naivitatea, aşa că acţionează spre binele altora!