Adam și Eva – un bărbat și o femeie

Devoțional zilnice 2 ianuarie 2019

Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ,” Geneza 1:28

Creşterea personală, înmulţirea şi administrarea resurselor formează triunghiul de bază al menirii de a fi om. Chiar de la început, Dumnezeu i-a dat omului această poruncă în mod explicit şi a aşezat în fiinţa umană dorinţa şi aspiraţiile necesare împlinirii ei.

Copiii încearcă să distingă viitorul şi îşi imaginează ce anume vor fi şi ce anume vor face când vor fi mari. Există în sufletul lor dorinţa naturală şi legitimă de a deveni ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la ei.

Vocaţia multiplicării şi dorinţa de a avea urmaşi sunt la fel de arzătoare ca nevoia de creştere personală. Dumnezeu ne-a înzestrat cu instincte şi conştiinţă care, fiind păstrate în echilibru, fac din reproducere unul dintre cele mai tainice şi atractive chemări. A fi mamă şi tată este o provocare şi o împlinire fundamentală. Binecuvântarea divină a fost aşezată de la început asupra acestui domeniu al vieţii noastre.

Unul dintre motivele pentru care ne simţim bine în natură este şi acela că ea a fost creată special pentru a ne împlini atât nevoia de frumos şi echilibru sufletesc, cât şi pentru a ne furniza resursele necesare supravieţuirii fizice. Natura este izvor de sănătate şi bucurie. Marea responsabilitate umană este aceea de a păstra, îngriji şi exploata resursele naturale în mod raţional. Ecologia este mai mult decât o ştiinţă sau o doctrină politică, ea este o vocaţie şi un sens al propriei noastre existenţe.

Succesul la un pas de tine:

Acum, la început de an, fă-ţi un plan pe termen lung pentru a-ţi administra mai bine resursele. Clarifică-ţi mai bine responsabilităţile!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro