Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. – Filipeni 3:13-14
Una dintre cele mai rele probleme sociale din lume este rasismul, o formă socială de segregare prin care oamenii sunt judecaţi nu prin prisma a ceea ce sunt, ci mai degrabă după culoarea pielii şi după istoricul etnic. Conştienţi de cât de periculoasă şi ameninţătoare poate fi această problemă, mulţi oameni s-au alăturat mişcărilor sociale şi politice antirasism.
Pe 28 august 1963, mai mult de 200 000 de oameni s-au adunat în Washington D.C. pentru „Marşul din Washington”, un miting pentru dreptatea rasială şi oportunităţi egale de angajare pentru afro-americani. Evenimentul a culminat cu faimosul discurs al lui Martin Luther King Jr., „Am un vis”, în care spunea: „Am un vis, şi anume că într-o bună zi aceas-tă naţiune se va ridica şi va trăi conform adevăratului sens al credinţelor sale: «Noi credem că aceste adevăruri sunt mai mult decât evidente, că toţi oamenii au fost creaţi egali.»”
Dar cum putem birui rasismul şi alte forme de discriminare? Ar trebui să îi urâm pe cei ce ne urăsc, să îi discriminăm pe cei ce ne discriminează? Dacă facem asta, vom ajunge să punem mai mult gaz pe foc, generând un mediu infectat de ură. Dr. King spunea cu altă ocazie: „A întoarce ură pentru ură înseamnă a înmulţi ura, a aduce un întuneric şi mai mare la noaptea care există și deja ne lipseşte de stele. Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face acest lucru. Ura nu poate alunga ura; doar dragostea poate face asta.” Nu este surprinzător că Isus a poruncit: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă” (Matei 5:44). Dragostea este singurul untdelemn eficient care poate unge roţile ruginite ale societăţii noastre.
Mişcările geografice nu ne transformă instinctele noastre competitive şi de autoînălţare. Eforturile noastre omeneşti şi cele mai bune realizări nu ne pot schimba natura noastră păcătoasă. Sarcina de a ne birui egoismul – inclusiv tendinţa naturală de a-i urî pe cei ce ne urăsc şi de a-i ignora pe cei ce ne ignoră – este un proces continuu şi nesfârşit de a fi transformat mai mult şi mai mult după chipul şi asemănarea lui Hristos.
Pavel spunea în Filipeni 3:13-14 că ar trebui să uităm greşelile noastre din trecut şi să „ne aruncăm” spre idealul lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Doar harul transformator al lui Dumnezeu ne poate da o inimă nouă plină de dragoste şi altruistă!