Ana – esențialul despre rugăciune

Devoțional zilnic 27 martie 2019

Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea! 1 Samuel 1:10

Ana a învăţat să se roage cu efect. Nu a fost o şcoală simplă şi nici de scurtă durată, căci rugăciunea Anei se cristalizase din durerea vieții ei. Ajunsă înaintea Domnului, la Şilo, ea îşi revărsa inima în rugăciune. Era deocamdată singura modalitate de a-şi linişti sufletul.

Ana trăia o dramă zilnică sub ascuţişul cuvintelor răutăcioase ale Peninei, cealaltă soţie a lui Elcana, un bărbat din seminţia lui Efraim. Faptul că soţul ei o preţuia şi îi acorda toată consideraţia nu schimba cu nimic, dacă nu chiar făcea mai rea, relaţia ei cu Penina.

Singurul echilibru sufletesc al Anei era să se plângă Domnului de linierea ei cronică. Şi pentru că motivul de batjocură şi dispreţ era lip-i ri de copii. Ana face un pas curajos şi Ii face o juruinţă Domnului, Inchinându-i copilul care s-ar naşte ca urmare a intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa ei.

Un lucru esenţial în legătură cu rugăciunea este ca cererea adresată să-L cointereseze pe Dumnezeu. Ana a înţeles şi a aplicat acest principiu. Ea nu dorea să ceară ceva doar pentru sine, ci şi pentru Dumnezeu şi cauza Sa. Lucrul acesta s-a potrivit de minune cu momentul de criză prin care trecea slujirea altarului. Eli şi casa lui se dovediseră a fi o soluţie ineficientă pentru conducerea spirituală şi preoţia lui Israel. Oferta Anei a fost acceptată, iar disperarea rugăciunii sale a rodit spre slava lui Dumnezeu şi spre bucuria sufletului ei.

Succesul la un pas de tine:

Cu ce poţi să-L cointeresezi pe Dumnezeu în rugăciune? Încearcă varianta de a-I oferi Lui ceea ce-I ceri. Vei avea sigur succes.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro