Ana – prima mărturisitoare

Devoțional zilnic 14 iulie 2019

A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului. Luca 2:38

Este emoţionant spiritul misionar al Anei. În mintea ei, lucrurile erau foarte bine organizate în jurul venirii lui Mesia. Ea stăpânea bine subiectul şi era totdeauna gata să întreţină o discuţie pe această temă. Aceasta nu era singura dată când ea îşi împărtăşea credinţa cu cei din jur. Era deja cunoscută ca una dintre acele persoane active care foloseşte orice ocazie pentru a mărturisi ceea ce crede despre răscumpărarea şi restatornicirea lui Israel. Dacă spiritul aşteptării mai lumina încă inima oamenilor, Ana avea o contribuţie chiar mai importantă decât a marilor conducătorilor de la Ierusalim.

Mărturia Anei era simplă şi practică. Ea nu facea trimitere la citate şi învăţaţi iluştri şi nici nu căuta ilustraţii extravagante prin care să captiveze atenţia celor de faţă. Cuvintele ei erau simple, calde şi uşor de înţeles. Ea dovedea o cunoaştere superioară a Scripturii şi aplicaţiile pe care le făcea mergeau la suflet.

Ana nu era agresivă în modul de a prezenta Evanghelia. Ea nu-i acosta pe cei neinteresaţi şi nici nu-i cicălea insistent pe cei pe care-i vedea dispuşi să o asculte. Ea nu folosea ocazia pentru a face trimiteri de natură politică şi nu acuza corupţia din ţară şi nici din biserică. Mărturisirea ei era luminoasă şi pozitivă. Ea credea în izbăvirea lui Israel şi vorbea despre Mesia. Prezenţa copilului Isus îi dădea ocazia să aducă noutăţi şi să facă aplicaţii noi cu privire la Mântuitorul cel aşteptat. Sub privirile mirate şi pline de încântare ale părinţilor lui Isus, Ana s-a alăturat lui Simeon, care vorbea despre Copilul acesta ca despre un mare reformator ce avea să mişte inima şi poziţia multora.

Succesul la un pas de tine:

Modelul Anei de mărturisire a credinţei poate fi urmat uşor de către oricine. Poţi încerca şi poţi avea succes!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro