Andrei – descoperire împărtășită

Devoțional zilnic 23 iulie 2019

Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui loan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru, El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis:„Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos), Şi l-a adus la Isus. Ioan 1:40-42

Atunci când cineva face o mare descoperire, nu o poate păstra doar pentru sine şi simte nevoia să o împărtăşească. Bucuria descoperirii nu este întreagă dacă nu este dublată de bucuria împărtăşirii. Ea are o caracteristică foarte interesantă: atunci când se împarte, de fapt se multiplică.

Andrei şi loan au mers după Mântuitorul şi iniţiativa lor a dus la descoperirea Celui aşteptat în lume. Ei s-au convins repede că Hristos era Cel vestit de proroci şi aşteptat de Israel. Nu mai puteau rămâne pe gânduri. Fără să ezite. Andrei a alergat la fratele său pentru a-i da marea veste. Probabil că lui Simon nu-i venea să creadă urechilor, dar faţa şi gesturile fratelui său Andrei erau prea sugestive pentru a nu ţine cont de cuvintele sale.

loan consemnează scurt că astfel Andrei l-a adus pe fratele său la Isus. Adică Andrei l-a convins şi l-a încurajat pe Simon să facă personal aceeaşi descoperire cu el. Aici avem cea mai simplă şi cea mai eficientă lecţie de mărturisire creştină. Cel care-L găseşte cu adevărat pe Hristos nu are nevoie de multă pregătire pentru a-i convinge pe alţii să facă la fel. Bucuria şi entuziasmul personal sunt cele mai puternice argumente în favoarea credinţei. Puţini pot rezista acestui fel de mărturie. Mai este un singur amănunt, Andrei şi Simon erau destul de apropiaţi pentru ca transferul de bucurie şi credinţă să se poată desfăşura în condiţii bune.

Succesul la un pas de tine:

Dacă nu poţi convinge pe cineva apropiat de realitatea lui Hristos, trebuie să mai cauţi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro