Aparențe înșelătoare

Devoțional zilnic 11 aprilie 2018

Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” – 1 Samuel 16:7

Fie că ne place sau nu, noi suntem judecaţi după aparenţe – după înălţime şi greutate, după felul în care arătăm şi ne îmbrăcăm şi după felul în care lucrăm şi ne comportăm. Chiar mai mult, aşa cum spunea Leonard Mlodinow, „aparenţele faciale se transpun în judecăţi de caracter”. Totuşi, oricât de important ar fi aspectul exterior plăcut, nu ar trebui să uităm că „aparenţele pot fi înşelătoare” şi că „prima impresie îi înşală pe mulţi”.

Când Domnul l-a trimis pe profetul Samuel la casa lui Isai pentru a numi un împărat nou peste casa lui Israel (1 Sam. 16:1-13), profetul a fost foarte impresionat de înfăţişarea lui Eliab şi chiar a spus: „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui!” Dar Domnul l-a avertizat pe Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat.

Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” Chiar Uriah Smith (1832–1903), recunoscut la scară largă ca decanul interpretării profetice în cercurile adventiste de ziua a şaptea, a eşuat în acest punct. Când au apărut primele automobile în Battle Creek, Michigan, câţiva cai speriaţi au fugit şi au rănit o femeie. Convins că problema era în felul în care arătau aceste vehicule, Smith a conceput un cap de cal din lemn care să fie ataşat în faţa automobilelor. În 11 aprilie 1899, invenţia lui creativă „Design for a Vehicle-Body” a fost brevetată ca US D30551 S pentru şapte ani. Dar această invenţie nu a avut rezultatele aşteptate, deoarece caii se speriau nu de forma autovehiculului, ci mai degrabă de zgomotul primelor trăsuri fără cal.

Judecăţile emise prea repede ne pot împiedica să vedem frumuseţea interioară a oamenilor. Adesea în spatele unei feţe neatractive se află o inimă iubitoare şi o personalitate strălucitoare. Mult mai important decât aspectul nostru exterior este estetica unui caracter care este după chipul şi asemănarea Creatorului şi Răscumpărătorului nostru. Totuşi, dacă am putea vedea toţi oamenii prin ochii lui Hristos, i-am vedea nu neapărat judecând după ce sunt, ci mai degrabă după ce pot deveni fiind transformaţi de harul Său uimitor (Fil. 3:12-16).

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro