Spuneți sănătate Priscilei și lui Aquila, tovarășii mei de lucru în Hristos Isus. Romani 16:3
Astăzi, avem privilegiul să poposim într-o familie-model, unită, armonioasă, ospitalieră și de încredere, așa cum bunul Dumnezeu dorește să fie și familiile noastre. Intrăm împreună cu apostolul Pavel, aflat în timpul primei sale vizite la Corint, și facem cunoștință cu Aquila și Priscila. Exilați din Roma de către împăratul Claudiu, împreună cu toți iudeii, ei se stabilesc la Corint, unde apostolul rămâne pentru un timp, mai ales că au aceeași meserie: facerea corturilor, și unde ei se convertesc la credința creștină.
După un efort evanghelistic îndelungat în Corint, apostolul Pavel împreună cu Priscila și Aquila pornesc cu corabia spre Siria (Faptele 18:18,19). Faptul că numele Priscilei este menționat aici înaintea soțului ei arată că ea este o femeie cu o cultură și o educație deosebite, plină de râvnă în lucrarea de câștigare de suflete. Acești lucrători neobosiți, apreciați pentru zelul și devoțiunea lor, apar întotdeauna împreună, fie la facerea corturilor, fie în activitatea misionară. Tu pui în slujba lui Dumnezeu talentele și resursele tale pentru salvarea semenilor tăi?
Când Apolo, un tânăr iudeu cu darul vorbirii, vizitează Efesul, Aquila și Priscila apreciază „duhul său înfocat” și elocvența cu care proclamă tot ce învățase din solia lui Ioan Botezătorul, dar își dau seama că mai are de învățat despre Mesia. Așa că îl iau la ei, în „biserica din casa lor” (Romani 16:5) și îi arată mai amănunțit calea Domnului (Faptele 18:24-26). Sunt casa mea și a ta temple de rugăciune și torțe de lumină pentru timpul acesta de întuneric spiritual?
„Prin învățătura lor, el [Apolo] a câștigat o înțelegere mai clară a Scripturilor și a devenit unul dintre cei mai pricepuți vestitori ai credinței creștine” (Faptele apostolilor, p. 270). Ne preocupăm cu iubire și înțelepciune, eu și cu tine, de pregătirea celor tineri pentru a deveni misionari destoinici?
În finalul Epistolei sale către romani, Pavel își exprimă înalta sa apreciere și recunoștință pentru această prețioasă familie, care „și-a pus capul în joc ca să-i scape viața” (Romani 16:3,4). Învățăm de la ei să fim gata oricând de a ocroti viața slujitorilor lui Dumnezeu, nu numai de atacul prigonitorilor, dar și de săbiile criticii, judecării și ale desconsiderării.
Îți doresc să ai o familie-model, ca Aquila și Priscila, și să te dedici cu toată ființa în slujba lui Dumnezeu și a salvării celor din jur pentru Împărăția Sa!
Magdalena Toma, Arad