Avraam a dat întotdeauna dovadă de o politețe neegoistă

Devoțional zilnice 11 noiembrie 2018

Nu-i oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu ia stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga. (Geneza 13:9)

Casa lui Avraam număra mai bine de o mie de suflete. Aceia care au fost conduşi de către învăţăturile sale să se închine adevăratului Dumnezeu au găsit un cămin în tabăra sa, iar aici, ca într-o şcoală, ei au primit o învăţătură de aşa natură, încât să îi pregătească să fie reprezentanţi ai credinţei. Iubirea lui Avraam pentru copiii săi şi pentru casa lui l-a făcut să vegheze asupra credinţei lor religioase, să le transmită o cunoaştere a rânduielilor divine, ca fiind cea mai preţioasă moştenire pe care el le-o putea transmite şi, prin ei, (…) lumii.Toţi erau învăţaţi că se aflau sub conducerea Dumnezeului cerului. Nu trebuia să fie nicio opresiune din partea părinţilor şi nicio neascultare din partea copiilor. Legea lui Dumnezeu stabilise pentru fiecare datoria lui şi numai prin ascultare ei puteau să-şi asigure fericirea şi prosperitatea.

Propriul său exemplu, influenţa tăcută a vieţii sale zilnice, a constituit o lecţie continuă. Integritatea neabătută, bunăvoinţa şi amabilitatea neegoistă, care au câştigat admiraţia regilor, s-au manifestat în familie. În viaţa sa a existat o mireasmă, o nobleţe şi un farmec al caracterului care demonstrau tuturor că el era în armonie cu cerul. El n-a neglijat sufletul celui mai umil slujitor. În casa sa nu era o lege pentru stăpân şi alta pentru slujitor; o cale uşoară pentru cel bogat şi o alta pentru cel sărac. Toţi erau trataţi cu dreptate şi înţelegere. (Manuscript 22,1904)

El a fost un om al credinţei, care a urmat întotdeauna principiile celei mai stricte integrităţi. În toate relaţiile lui de afaceri, el era amabil şi onorabil. Viaţa lui era ghidată de politeţea creştină şi considera slujire lui Dumnezeu prioritară faţă de orice altceva. El nu s-ar fi abătut cu nimic de la curatele principii creştine. (Letter 203,1903)

Stă în puterea fiecărui om să pună în practică adevărata amabilitate creştină. (Manuscript 19,1892)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro