Baraba

Devoțional zilnice 4 noiembrie 2018

„Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus…?”… Atunci, toţi au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” şi Baraba era un tâlhar. (Matei 27:17; Ioan 18:40)

Numele Baraba ne duce imediat cu gândul la acel condamnat la moarte pe care cei prezenţi la procesul intentat Domnului Hristos cereau să fie eliberat, iar Domnul, răstignit. Evangheliştii spun că era „închis împreună cu nişte răzvrătiţi care, în timpul unei răscoale, săvârşiseră ucidere” şi că era un tâlhar „vestit”.

Baraba avea nume petronimic. El provine din expresia aramaică bar Abbas, care înseamnă „fiul tatălui”, deci implicit şi fiul lui Dumnezeu. Este un nume tipic mesianic, aşa cum pentru Isus era folosit bar Enaş, adică „Fiul omului”. Conform numelui său, Baraba era, de fapt, conducătorul răscoalei. Pe atunci, conducătorul unei răscoale era privit ca un Mesia, ca un eliberator care aduce pace şi bunăstare poporului.

Ellen G. White spune: „Acest om pretinsese că este Mesia. El îşi arogase autoritatea de a stabili o nouă ordine a lucrurilor pentru a îndrepta lumea. Amăgit fiind de Satana, el pretindea că tot ceea ce obţinea prin furt şi jaf era proprietatea lui. Prin mijloace satanice, el făcuse lucruri extraordinare, îşi câştigase simpatia poporului şi stârnise revolta împotriva conducerii romane… Dându-le oamenilor ocazia de a alege între acest om şi nevinovatul Mântuitor, Pilat a crezut că le trezeşte simţul dreptăţii. În opoziţie cu preoţii şi mai-marii norodului, el spera să le câştige simpatia pentru Hristos.” (Viaţa lui Iisus, p. 635)

Ce coincidenţă! În faţa lui Pilat, mulţimea avea de ales între două figuri mesianice: Baraba, un luptător pentru drepturi, pentru libertate şi bunăstare, care vrea şi promite o ţară liberă, fără cuceritori şi robi, şi al doilea Mesia, unul care pare mai greu de înţeles şi de urmat, care afirmă clar: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Marcu 8:34).

De 2000 de ani, zilnic, omenirea se află în faţa aceleiaşi alternative. Pe care dintre cei doi să-l aleagă? Pe fiul tatălui sau pe Fiul Omului? Pe Baraba sau pe Isus? Pe cel ce a murit fără să-şi vadă visul împlinit sau pe Cel ce, prin moartea Lui, ne-a făcut din tâlhari vrednici de moarte „fii ai Tatălui”?

Fiecare dintre noi este un Baraba pentru că El, Isus, a murit în locul nostru! Depinde de noi cărui tip de Baraba aparţinem. Putem fi un Baraba liber, care a acceptat jertfa Domnului Isus, sau putem fi unul încătuşat, neputincios, pierdut pentru totdeauna. Alege astăzi pe Domnul! E cea mai bună zi.

Eugen Chirilianu, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro