Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! (Apocalipsa 3:19)
Ascultă versiunea audio aici.
Mesajul către biserica din Laodiceea constituie o învinuire teribilă și se aplică poporului lui Dumnezeu din timpul prezent. (…)
Domnul ne-a arătat că solia care trebuie dusă la poporul Său de către pastorii pe care i-a chemat ca să-i avertizeze pe oameni nu este o solie de pace și liniște. Poporul lui Dumnezeu este reprezentat în solia către Laodiceea ca aflându-se într-o siguranță firească. Ei au tihnă, considerându-se într-o stare de mari realizări spirituale. (…)
Solia Martorului credincios spune despre poporul lui Dumnezeu că se află într-o tristă amăgire, crezând sincer că stă bine. Ei nu știu că starea lor este deplorabilă în ochii lui Dumnezeu. În timp ce cei cărora le este adresată solia se măgulesc că sunt într-o stare spirituală înaltă, solia Martorului credincios le întrerupe starea de siguranță prin acuzația surprinzătoare cu privire la adevărata lor stare de orbire, sărăcie spirituală și ticăloșie.
Viața creștinului este o bătălie continuă și un marș. Nu există odihnă în această luptă. Doar prin efort continuu, neîntrerupt, putem avea biruință asupra ispitelor lui Satana… Suntem susținuți în poziția noastră de un număr copleșitor de mărturii ale Scripturii. Însă avem foarte multe lipsuri în ce privește umilința, răbdarea, credința, dragostea, lepădarea de sine, vegherea și spiritul de sacrificiu. Trebuie să cultivăm sfințirea biblică. Păcatul abundă în poporul lui Dumnezeu… Mulți sunt așa de atașați de îndoielile și de păcatele lor îndrăgite, fără să-și dea seama că sunt amăgiți, și ajung să spună și să simtă că nu duc lipsă de nimic. (…)
Toți soldații crucii lui Hristos se obligă, de fapt, să pornească într-o cruciadă împotriva vrăjmașului sufletelor, să condamne păcatul și să susțină neprihănirea. Viața veșnică are o valoare imensă și ea ne va costa tot ce avem.
Nu este de-ajuns ca pastorii să prezinte subiecte teoretice. Ei trebuie să studieze lecțiile practice pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Săi și să facă o aplicație la propriile lor suflete și la cele ale poporului. Din cauză că face această mustrare prin mărturia adusă, să credem noi oare că Domnul Hristos nu are dragoste pentru poporul Său? Oh, nicidecum! El îi mustră pe aceia pe care îi iubește. – Review and Herald, 16 septembrie 1873