Boaz

Fără categorie 14 aprilie 2018

Să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume… (Filipeni 2:15)

Pe vremea judecătorilor…

Sunt cuvintele care deschid o naraţiune plină de farmec, durere şi vindecare, deznădejde şi speranţă. Rolul lor este de a stabili timpul acţiunii. Însă totodată ele stabilesc şi climatul spiritual, moral, social în care personajele cărţii Rut îşi duc lupta. Conform ultimelor cuvinte din cartea precedentă, vremea judecătorilor a fost o vreme când „fiecare făcea ce-i plăcea”.

Vremea judecătorilor… O vreme cu perioade lungi de regresie morală şi spirituală, întrerupte din când în când de zvâcniri de trezire spirituală. O vreme dominată de idolatrie, interese personale, ceartă, răzbunare, dezordine în închinare, insensibilitate socială, desfrâu, omucideri şi lupte interne. Apogeul decăderii îşi atinge culmea spre sfârşitul acestei perioade, printr-unul dintre cele mai groaznice evenimente din istoria sfântă.

Pe vremea judecătorilor… trăia Boaz. Pentru el, Dumnezeu este totul. Ascultaţi-i salutul: „Domnul să fie cu voi!” I-aş răspunde şi eu precum slujnicele: „Domnul să te binecuvânteze!” Da, merită! În mijlocul unui neam stricat, Boaz este îmbibat de drag şi loialitate faţă de Domnul. De aici, şi salutul.

Deşi bogat, Boaz nu este avar. Atitudinea lui faţă de Rut, o străină săracă ce aduna din spicele rămase pe ogor în lupta ei pentru supravieţuire, spune mult. Auziţi-i cuvintele: „Să nu te depărtezi de aici…; rămâi cu slujnicele mele…; am poruncit să nu se atingă de tine…; când îţi va fi sete, să te duci la vase şi să bei…” Puţin mai târziu… „Apropie-te, mănâncă…” Apoi către slujnice: „S-o lăsaţi să culeagă spice şi între snopi…; chiar voi să-i scoateţi din snopi câteva spice…” Câtă bunătate! În mijlocul unui neam caracterizat de insensibilitate socială, Boaz străluceşte prin sensibilitatea şi generozitatea manifestate faţă de un suflet în nevoie.

Într-o vreme în care fiecare făcea ce-i plăcea, Boaz face lucrurile cum trebuie. „Este adevărat”, spune el, „am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decât mine.” Cuvintele lui trădează onestitate şi respect pentru dreptul celuilalt.

Se prea poate să trăim din nou vremea judecătorilor. Eu aş vrea să fiu Boaz. Tu?

Iulian Condrachi, pastor, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro