Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi, pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. – Leviticul 23:42-43
O camporee a exploratorilor este o experienţă de neuitat! Dacă ai participat vreodată la una din ele, probabil îţi aduci aminte de lunile de planificare şi de antrenament, sosirea la locul de tabără, corturile, gătitul, programul, poveştile din jurul focului, poate unele dificultăţi în a face un duş şi chiar ploaia neaşteptată.
Prima camporee a exploratorilor a fost sponsorizată de Conferinţa de Sud New England la Tabăra Winnekeag, lângă Ashburnham, Massachusetts, între 9 şi 11 octombrie 1953. Cincizeci şi cinci de exploratori au campat şi au dormit pe pământ în corturi de şase sau opt persoane.
Weekendul a fost plin de activităţi. Sâmbătă seara, după serviciul divin de la apusul soarelui se puteau vedea mici focuri de tabără arzând pe coasta Lacului Winnekeag. Fratele H. F. Maxson a fost povestitorul din jurul focului de tabără. În Sabat după-amiază, liderul mondial adventist de tineret, E. W. Dunbar a ţinut un mesaj plin de inspiraţie şi a spus povestiri exploratorilor. La sfârşitul evenimentului, exploratorii au cerut în unanimitate o altă camporee pentru iunie 1954. De la acest început umil, camporeele exploratorilor s-au organizat în multe locuri din jurul lumii.
Întregul concept al exploratorilor a fost în mare inspirat de afirmaţia lui Ellen White: „Cu o asemenea armată de lucrători care ar putea fi formată din tinerii noştri, pregătiţi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat şi care va reveni în curând!” (Educaţie, p. 271). Camporeele exploratorilor se aseamănă oarecum cu întâlnirile social-spirituale ale israeliţilor în timpul Sărbătorii Corturilor (Lev. 23:33-43), atunci când locuiau iarăşi în corturi, precum părinţii lor în pustie.
Ellen White spune: „Ar fi bine ca poporul lui Dumnezeu din zilele noastre să aibă o sărbătoare a corturilor — o fericită amintire a binecuvântărilor lui Dumnezeu faţă de ei” (Patriarhi şi profeţi, p. 540). Adventiştii de la început numeau taberele lor ca Sărbătoare a Corturilor, iar camporeele noastre de exploratori merg pe aceeaşi idee. Să-i susţinem în adunările noastre locale!