Cât ți-a mai rămăs?

„Căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.’ Marcu 12:44

Unii consideră învăţătura despre zecime ca aparţinind numai Vechiului Testament. Ei consideră că atunci când Isus le-a spus fariseilor că ei aduceau zeciuială din mentă şi alte mărunţişuri de felul acesta şi neglijau să aducă ceea ce era important, El ar fi pus ideea zeciuielii în umbră. Dar, Isus a declarat limpede că în timp ce noi trebuie să aducem ceea ce este de cea mai mare importanţă, noi nu ar trebui să neglijăm pe celelalte.

Într-o zi, o femeie văduvă a venit la templu şi a pus cei doi bănuţi ai ei în cutia cu daruri. Din această experienţă, Isus a tras câteva învăţături importante cu privire la dărnicie. Una din ele a fost că cerul apreciază un dar într-o manieră cu totul diferită decât o facem noi. Isus a declarat că acea femeie a dăruit mai mult decât toţi ceilalţi dăruitori. Cum poate fi aceasta adevărat? Pentru că Dumnezeu măsoară dărnicia noastră nu după suma pe care o dăruim, ci mai degrabă după ceea ce ne rămâne după ce dăruim. Aşadar dacă cineva dăruieşte 10.000 de dolari şi-i mai rămân încă 10.000, el a dat cu mult mai puţin decât unul care a pus 2 cenţi şi nu i-a rămas nimic.

Bineînţeles că este posibil să dai tot mărunţişul din buzunare şi totuşi să fii proprietarul unei case în cartierul elegant al oraşului şi a unei alte case de vacanţă şi al unui iaht în port şi a trei în maşini noi! Când socotim ceea ce ne rămâne după ce am dăruit, trebuie să luăm în considerare toate aceste lucruri. 1 Corinteni 4:7 spune: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-1 fi primit? Si dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” Indiferent de ce natură ar fi bogăţia noastră, Dumnezeu este Acela care ne-a dat putere să o câştigăm (Deuteronom 8:18). Și în virtutea acestui fapt, El are drept asupra tuturor posesiunilor noastre. O primă porţie din banii noştri care aparţine Domnului într un mod deosebit, este zecimea. Dar noi nu am terminat cu dăruirea atunci când înapoiem zecimea Domnului. El ne-a invitat să aducem şi daruri de bunăvoie. În Maleahi 3:8, ni se spune că Dumnezeu a fost jefuit de zecimi şi daruri. Dincolo de toate acestea. Dumnezeu are dreptul asupra tot ce noi posedăm. „Unii gândesc că numai o porţiune din averile lor aparţine Domnului. Punând deoparte o oarecare sumă pentru scopuri religioase şi caritabile, aceştia îşi însuşesc restul ca şi cum le-ar aparţine cu totul şi ca şi cum ar avea dreptul să îl folosească aşa cum văd ei potrivit. Unii ca aceştia săvârşesc o mare greşeală. Tot ceea ce noi avem aparţine Domnului, şi noi vom fi traşi la răspundere pentru modul cum folosim aceste bunuri.” Parabole, p.351.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro