Cauzele discordiei

Studiu majori 6 octombrie 2018

 Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. Proverbele 9:10

Profeții din Vechiul Testament i-au chemat în repetate rânduri pe israeliți să asculte de cerințele lui Dumnezeu. Neascultarea și nepăsarea aveau să conducă la apostazie și discordie. Ascultarea de legile lui Dumnezeu avea menirea să-i protejeze de consecințele naturale ale păcatului și să-i sfințească în mijlocul multelor popoare străine. Respectarea voinței divine urma să dea naștere la armonie între ei și să le întărească decizia de a se opune pătrunderii printre ei a practicilor păgâne și rele de închinare. Dorința lui Dumnezeu a fost ca poporul Lui să fie sfânt și să fie o mărturie pentru popoarele învecinate.

După ce au fost eliberaţi din Egipt, Moise le-a spus evreilor: „Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput»” (Deuteronomul 4:5,6).

Dacă ar fi rămas credincios, Israel ar fi fost mult binecuvântat și ar fi fost, la rândul lui, o binecuvântare pentru alții. Însă necredincioșia avea să genereze o serie întreagă de probleme, printre care și discordia.

6–13 octombrie – Săptămâna de consacrare pentru misiune

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Apocalipsa 8–14

  1. Ce nu pot să facă idolii la care se închină oamenii nepocăiți?
  2. Când se va sfârși taina lui Dumnezeu?
  3. Ce anume știe Diavolul, de când a fost aruncat pe pământ?
  4. Ce anume nu poate învăța nimeni, cu excepția celor o sută patruzeci şi patru de mii?

Istoria mântuirii, cap. 33

  1. Ce efect a avut cuvântarea de apărare a lui Petru asupra preoților, conducătorilor și poporului?

Post-ul Cauzele discordiei apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro