Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. – Psalmii 94:18,19
Pe 1 iulie 2010, stăteam la biroul meu abătută şi plânsă, simţindu-mă singură şi inutilă. Soţul meu murise într-un accident de maşină cu aproape şase luni în urmă. Nu mai aveam pentru ce să trăiesc. Identitatea mea şi stima de sine avuseseră de suferit considerabil. Viaţa mea nu mai avea niciun sens.
În timp ce mă aflam în această stare de disperare, sună telefonul. Era nepoata mea.
– Mătuşă, spuse ea, în această dimineaţă am citit devoţionalul pe care l-ai scris pentru Misiunea femeii în dreptul zilei de azi. Este exact ceea ce aveam nevoie. Îţi mulţumesc!
La scurt timp după acest telefon, o prietenă m-a sunat să-mi spună că acelaşi devoţional, „Alinarea mea”, o încurajase şi pe ea. Dumnezeu îmi trimisese două îmbrăţişări! M-am simţit umilă şi încurajată – exact lucrul de care aveam nevoie la acel moment. Poate că valorez şi eu ceva, mă gândeam. Cel puţin pot scrie un devoţional încurajator.
Aşa este Dumnezeu. Nu-i aşa că ne cunoaşte atât de bine încât ne trimite îmbrăţişări exact la momentul potrivit? El ştie de asemenea şi modul cel mai potrivit în care să o facă.
În alte momente grele din viaţă, când mă confruntam cu situaţii care nu păreau să aibă rezolvare, am primit îmbrăţişări pe care doar eu le puteam recunoaşte. Uneori, acele încurajări depăşeau orice aşteptare pe care aş fi putut s-o am.
Adesea am primit îmbrăţişări de la Dumnezeu sub forma unor promisiuni biblice. De exemplu, El ne promite că nu va trebui să purtăm mai multe poveri decât putem duce (1 Corinteni 10:13). Sunt foarte încurajată de această promisiune. Cuvântul Său ne spune că El este întotdeauna aproape de noi. O altă promisiune pe care ne-o face este că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi (Iosua 1:5). Dacă dorim să-L cunoaştem pe Dumnezeu, putem întotdeauna s-o facem. Nu ne desparte de acest lucru decât o rugăciune. Este plăcut şi relaxant să ştim asta în momente de durere şi de pierdere.
În acea zi de iulie, prin îmbrăţişările pe care mi le-a dat. Dumnezeu mi-a întărit convingerea că sunt valoroasă în ochii Lui. El ne invită să venim la El când suntem bucuroşi, necăjiţi, mânioşi sau faliţi emoţional. El este lângă noi, pentru a ne da o îmbrăţişare. Este nerăbdător să ne ajute să trecem prin orice fel de încercare.
Marian Hart-Gay