Nevastă-ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale, copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. – Psalmii 128:3
Astăzi este o zi specială pentru mine și familia mea, deoarece într-o zi de marţi, 18 ianuarie 1983, soţia mea, Marly, şi cu mine ne-am căsătorit. Dumnezeu a binecuvântat căsnicia noastră şi căminul nostru s-a îmbogăţit cu trei copilaşi minunaţi: Suellen, William şi Shelley. De-a lungul anilor, soţia mea ne-a înfrumuseţat şi parfumat vieţile. Dacă nu aş fi avut sprijinul ei, niciodată nu aş fi reuşit să îmi iau timp din programul meu aglomerat pentru a scrie aceste devoţionale. Îi sunt recunoscător şi folosesc această ocazie pentru a reflecta câteva momente la modul în care o casă poate deveni un cămin.
Fără îndoială, familia este cea mai importantă instituţie socială; şi totuşi, ea trece printr-o criză profundă în societatea noastră modernă. Multe familii convieţuiesc sub acelaşi acoperiş, mănâncă la aceeaşi masă, dar nu au un cămin. O zicală foarte populară spune: „Umple o casă cu dragoste şi va deveni un cămin.” La aceasta aş adăuga că un cămin solid este un dar de la Dumnezeu, construit cu dragoste şi susţinut de valori şi principii.
Ernestine Schumann-Heink (1861–1936) definea căminul ca „un acoperiş care te apără de ploaie. Patru pereţi care te apără de vânt. Podele care te apără de frig. Da, dar un cămin este mai mult decât atât. Este râsul unui bebeluş, cântecul unei mame, puterea unui tată. Căldura unor inimi iubitoare, lumina din ochii fericiţi, bunătate, loialitate, camaraderie. Căminul este prima şcoală şi prima biserică pentru cei tineri, unde învaţă ce este bine şi ce este bun. Unde caută mângâiere atunci când sunt răniţi sau bolnavi. Unde bucuria este împărtăşită şi durerea este alinată. Unde taţii şi mamele sunt respectaţi şi iubiţi. Unde copiii sunt doriţi. Unde cea mai simplă hrană este suficient de bună pentru împăraţi pentru că este câştigată. Unde banii nu sunt la fel de importanţi ca bunătatea. Unde ceainicul cântă de fericire. Acesta este un cămin. Dumnezeu îl binecuvântează.”
Nu există familii perfecte sau cămine fără greşeli în lumea noastră păcătoasă. Dar misiunea noastră escatologică este de a restaura familiile destrămate şi de a transforma casele reci în cămine pline de căldură.
Pregătirea pentru a doua venire a lui Hristos include şi lucrarea de a „întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi” (Maleahi 4:5-6). Căminele noastre pământeşti trebuie să devină centre de susţinere pentru călătoria noastră înspre căminul ceresc.