Dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. (Matei 25:4)
Fiecare tânăr să mediteze la parabola celor zece fecioare. Toate aveau candele, adică o formă exterioară de religie, dar numai cinci dintre ele aveau evlavia lăuntrică. Cinci dintre ele duceau lipsă de untdelemnul harului. Duhul de viaţă în Isus Hristos, Duhul Sfânt, nu locuia în inimile lor. Fără untdelemnul harului, la ce le-a servit să care după ele candela declaraţiei de credinţă? Oricât de înaltă ar fi declaraţia de credinţă, oricât de înaltă ar fi poziţia ocupată de un profesor de religie, dacă untdelemnul harului lipseşte, el nu are nimic cu care să-şi alimenteze candela şi nu poate să răspândească în jur raze clare şi strălucitoare de lumină. (…)
Motivul pentru care Mirele întârzie este faptul că El este îndelung răbdător faţă de noi, dorind ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. O, preţioasa îndelungă răbdare a milostivului nostru Mântuitor! O, dacă fiecare dintre scumpii noştri tineri ar aprecia valoarea sufletului care a fost cumpărat cu un preţ infinit pe Calvar! O, dacă fiecare ar aprecia cum se cuvine capacităţile care i-au fost date de Dumnezeu! Prin Hristos puteţi urca scara progresului şi vă puteţi aduce fiecare putere sub controlul lui Isus. (…) în spirit, în gând, în cuvânt şi în faptă puteţi să arătaţi clar că sunteţi însufleţiţi de Duhul lui Hristos, iar viaţa voastră poate avea o influenţă puternică asupra altora.
Trăim într-o perioadă prea solemnă a istoriei lumii pentru a fi nepăsători şi neglijenţi. (…) Trebuie să vă rugaţi, să credeţi şi să ascultaţi. În propria voastră tărie nu puteţi face nimic; dar prin harul lui Isus Hristos puteţi să vă folosiţi puterile în aşa fel, încât să aduceţi cel mai mare bine sufletului vostru şi cea mai mare binecuvântare sufletelor altora. Prindeţi-vă bine de Isus, şi veţi face cu sârguinţă lucrările lui Hristos şi, în final, veţi primi răsplata veşnică! (Youth’s Instructor, 20 septembrie 1894)