O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! (Psalmii 107:8)
Noi ne aflăm acum în drum spre cer şi ar trebui să arătăm partea atractivă a credinţei noastre. Nu ar trebui să fim ca o grupă şchiopătândă de persoane care se văicăresc, gem şi se plâng pe tot parcursul călătoriei spre casa Tatălui nostru. (Youth’s Instructor, 25 august 1898)
Acei creştini declaraţi care se plâng mereu, care par să creadă că fericirea şi o înfăţişare veselă sunt un păcat, nu au adevăratele atribute ale religiei. Cei ce privesc la peisajele frumoase din natură ca şi când ar privi la un tablou neînsufleţit, care aleg să privească mai degrabă la frunze moarte decât să culeagă flori frumoase, care găsesc o plăcere tristă în tot ce este melancolic în limba cu care li se adresează natura, care nu văd nicio frumuseţe în văile îmbrăcate în verdele viu al ierbii şi în munţii cei înalţi îmbrăcaţi în verdeaţă, care îşi închid simţurile în faţa glasului vesel ce le vorbeşte din natură, (…) nu sunt în Hristos. (Youth’s Instructor, 24 martie 1898)
Să presupunem că schimbăm această ordine a lucrurilor. (…) Să presupunem că încercaţi să vă număraţi toate binecuvântările. V-aţi gândit atât de puţin la ele şi ele s-au revărsat atât de neîntrerupt, încât, atunci când vin nenorociri, vă supăraţi şi credeţi că Dumnezeu este nedrept. Nu vă vine în minte cât de nerecunoscători aţi fost pentru toate binecuvântările lui Dumnezeu. Nu le-aţi meritat, dar pentru că ele s-au revărsat asupra voastră zi de zi, an de an, le-aţi considerat lucruri de la sine înţelese, având convingerea că este dreptul vostru să primiţi orice avantaj, fără să oferiţi ceva în schimb. (…) Binecuvântările lui Dumnezeu sunt mai multe decât perii capului nostru, mai multe decât nisipul mării. Meditaţi la iubirea şi grija Sa pentru noi şi lăsaţi-le să vă inspire cu o iubire pe care încercările nu o pot întrerupe şi pe care nenorocirile nu o pot stinge! (Review and Herald, 23 decembrie 1884)
Dacă am putea vedea numeroasele pericole de care suntem zilnic feriţi de îngerii cei sfinţi, atunci, în loc să ne plângem de încercările şi nenorocirile noastre, am vorbi încontinuu despre bunătatea lui Dumnezeu. (Review and Herald, 19 noiembrie 1908)