Cele dintâi roade

Studiu majori 12 iulie 2018

Ascultătorii lui Petru au fost răscoliţi de cuvintele lui. Poate că unii dintre ei se aflaseră cu câteva săptămâni mai înainte în mulţimea care ceruse răstignirea lui Isus (Luca 23:13-25). Acum însă, convinşi că Isus din Nazaret era într-adevăr Mesia trimis de Dumnezeu, i-au întrebat pe apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

6. Care sunt cele două condiţii fundamentale pentru a primi iertarea?

Faptele 2:38
„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Pocăinţa înseamnă schimbarea radicală a direcţiei vieţii şi întoarcerea cu spatele către păcat (Faptele 3:19; 26:20), nu doar tristeţe şi remuşcare. Asemenea credinţei, pocăinţa autentică este un dar de la Dumnezeu, care poate fi acceptat sau respins (Faptele 5:31-33; 26:19-21; Romani 2:4).

Pocăinţa a fost asociată cu botezul încă din vremea lui Ioan Botezătorul (Marcu 1:4). Acesta a devenit mai exact o expresie a ei, un ritual care simboliza spălarea de păcate şi regenerarea morală produsă prin Duhul Sfânt (Faptele 2:38; 22:16; compară cu Tit 3:5-7).

7. Ce făgăduinţă specială le este dată celor care se pocăiesc şi se botează?

Faptele 2:38,39
38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

La Cincizecime, oamenii au primit nu doar iertarea păcatelor, ci şi plinătatea Duhului în vederea creşterii personale, în vederea slujirii în biserică şi, mai ales, în vederea misiunii. Aceasta a fost probabil cea mai mare dintre toate binecuvântările pe care le-au primit, fiindcă scopul principal al existenţei bisericii este răspândirea veştii bune a Evangheliei (1 Petru 2:9). Din ziua aceea înainte, ei au avut asigurarea mântuirii şi puterea Duhului Sfânt, care avea să le confere autoritate pentru misiunea la care a fost chemată biserica.

De ce trebuie să ai asigurarea iertării păcatelor înainte de a trece la proclamarea Evangheliei? Ce speranţă în Isus le poţi oferi altora, dacă tu nu o ai?

Post-ul Cele dintâi roade apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro