Confruntarea cu râul învolburat

Devoțional zilnic 21 aprilie 2019

Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor Diavolului. – Efeseni 6:11

Te-ai întrebat vreodată cum poate un Dumnezeu iubitor să privească la tragediile din lumea noastră? De ce este atât de selectiv când intervine? Această întrebare mă face să compar norii pufoşi şi albi de astăzi cu norii negri de zilele trecute. În doar douăzeci şi patru de ore s-au revărsat treizeci şi trei de centimetri cubi de ploaie asupra unui sat din apropierea casei mele. Multe case frumoase au fost inundate şi altele chiar au fost luate cu totul de apă. O casă de vacanţă a fost luată de apă cu şase adulţi şi trei copii în ea. Un perete de apă de doisprezece metri a venit pe râu, măturând tot ce îi stătea în cale şi despicând în două un chiparos vechi de o sută de ani de parcă ar fi fost doar o scobitoare.

Pe de altă parte, de câţiva ani, Texasul se confrunta cu o secetă majoră. Fermierii se luptau să supravieţuiască, copacii se uscau, pământul era crăpat — arăta ca un puzzle. Animalele sufereau şi ele. Unde este Dumnezeu în aceste situaţii care ne ameninţă viaţa? Punând această întrebare, a trebuit mai întâi să îmi întăresc convingerea că Dumnezeu este milostiv şi plin de îndurare. El Şi-a demonstrat dragostea Sa şi suveranitatea trimiţându-L pe Isus să vină pe pământ pentru a transforma dezastrul păcatului în binecuvântarea mântuirii. Dumnezeu poate folosi evenimentele catastrofice cauzate de Satana pentru a le transforma în pietre de hotar care să ne aducă şi mai aproape de El.

Datorită potopului, pământul uscat de seceta de dinainte este acum acoperit de iarbă verde. Copacii sunt plini de frunze, oferind păsărilor văzduhului casă şi umbră pentru animalele câmpului. Lacurile sunt pline, înfrumuseţând peisajul şi oferind apă la mii de oameni.

Aceste evenimente îmi reamintesc faptul că se desfăşoară un război între bine şi rău. Satana l-a acuzat pe Dumnezeu că domneşte fără a le da fiinţelor create puterea de a alege. Totuşi alegerile păcătoase au dus la o planetă rebelă. La fel ca în orice război, sunt răniţi oameni nevinovaţi. Dacă El ne-ar anula puterea de alegere pentru a opri această bătălie, Satana ar câştiga. Dumnezeul nostru cel atotputernic aşteaptă plin de milă, lăsând păcatul să îşi urmeze cursul său până când toţi vor lua decizia finală.

Încă mai avem timp să hotărâm în ce tabără ne înrolăm: a lui Dumnezeu sau a lui Satana. În ciuda situaţiilor tragice din jurul nostru, încă îl putem căuta pe Dumnezeu zilnic, recunoscându-L drept Comandant suprem şi – în tot acest război pentru suflete – să ne punem credinţa în dragostea şi mila Sa blândă.


June Ayers

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro