Copii predicatori moderni

Devoțional zilnic 22 martie 2018

Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” – Matei 21:16

Dumnezeu i-a folosit pe mulţi dintre copiii Săi de-a lungul secolelor ca mesageri speciali. În intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim şi în templu, copiii strigau: „Osana, Fiul lui David!” (Matei 21:15-16). Copiii predicatori din secolul al XIX-lea din Suedia proclamau cu putere mesajul advent în faţa la mii de oameni. Martori oculari spun că aceşti copii „păreau să fie normali, în afară de momentele în care erau mişcaţi de o putere nevăzută ca să cheme la pocăinţă”. Şi în zilele noastre mulţi copii din întreaga lume predică binecuvântata nădejde a celei de-a doua veniri.

Crescut într-o familie neadventistă din Pelotas, Brazilia de Sud, Andressa Barragana (1993–2008) a primit studii biblice cu familia ei şi a fost botezată când avea doar nouă ani. La scurtă vreme după aceea, ea a format o mică grupă care a inspirat înfiinţarea altor 20 de grupe. Mica ei grupă a devenit centrul activităţilor ei misionare săptămânale, printre care se includea şi administrarea unui Handwork Cooperative pentru a susţine copiii nevoiaşi, un program radio săptămânal de studierea Bibliei, vizite regulate la azile de bătrâni, întâlniri pentru rugăciune de mijlocire, predicare, călătorii misionare pentru a da mărturie etc. Dar programul ei misionar uimitor a luat sfârşit în 22 martie 2008, la ora 7:35 dimineaţa, într-un accident tragic, în timp ce mergea să predice în alt oraş. Ea a murit, dar exemplul ei a inspirat mulţi alţi copii să îşi dedice viaţa în slujire.

Ellen White spune: „Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii, prin cuvânt şi exemplu, cum să lucreze pentru cei neconvertiţi. Copiii trebuie astfel educaţi încât să fie empatici cu cei în vârstă şi cu cei necăjiţi şi să caute să aline suferinţele celor săraci şi nenorociţi. Ei trebuie învăţaţi să fie sârguincioşi în lucrarea misionară; şi astfel, din cei mai fragezi ani, li se va întipări în minte tăgăduirea de sine şi sacrificiul pentru binele altora şi înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ca să poată fi împreună-lucrători cu Dumnezeu. Fie ca părinţii să-i înveţe pe copiii lor adevărul aşa cum este el în Isus. Iar copiii, în simplitatea lor, vor repeta ceea ce au învăţat celor cu care au legături” (Căminul adventist, p. 487).

Ce binecuvântare dacă toţi părinţii adventişti şi-ar instrui copiii să fie misionari pentru Domnul!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro