Crearea lumii și căderea în păcat

Studiu majori 29 septembrie 2018

 5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” 6. Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. Geneza 15:5,6

Istoria poporului lui Dumnezeu se deschide cu crearea oamenilor și cu căderea lor tragică în păcat. Orice demers de înțelegere a caracterului unității bisericii trebuie să pornească de la planul inițial al lui Dumnezeu de la crearea lumii și de la nevoia de restaurare de după cădere.

Primele capitole ale Bibliei ne dezvăluie intenția lui Dumnezeu ca omenirea să formeze o singură familie. Din nefericire, unitatea aceasta a fost distrusă după tragedia păcatului. Discordia și divizarea îşi au rădăcina în păcat, sunt consecința urâtă a neascultării. Ele sunt prezente în germene în relaţia dintre Adam și Eva după ce au mâncat din pomul interzis (vezi Geneza 3:11). De aceea, între obiectivele majore ale planului de mântuire este şi refacerea unității de la început.

Avraam, părintele poporului lui Dumnezeu, a îndeplinit un rol esențial în planul de mântuire. În Scriptură, el este dat ca exemplu de neprihănire prin credință (vezi Romani 4:1-5), un tip de credință care îi unește pe credincioși cu Dumnezeu și unul cu altul. Dumnezeu lucrează prin oameni pentru a reface unitatea și pentru a aduce la cunoștința omenirii pierdute voința Sa.

6–13 octombrie – Săptămâna de consacrare pentru misiune

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Apocalipsa 1–7

  1. La ce anume se declara Ioan părtaș cu cei cărora le scria?
  2. Unde a fost ucis Antipa?
  3. Ce vor fi determinați să știe cei din sinagoga Satanei?
  4. Ce seminție nu este enumerată în lista celor sigilați (pecetluiți)?

Istoria mântuirii, cap. 32

  1. Cum a fost limbajul ucenicilor începând din Ziua Cincizecimii?

Post-ul Crearea lumii și căderea în păcat apare prima dată în Studiu Biblic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro