Crezul nostru suficient

DEVOTIONAL EXPLO 22 februarie 2018

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. – 2 Timotei 3:16-17

Crezul este o formulă scurtă cu autoritate în care sunt exprimate crezurile şi principiile religioase care influenţează puternic modul în care gândesc şi trăiesc oamenii. Din nefericire, crezurile multor creştini, aşa-zise biblice, au subminat chiar autoritatea şi învăţăturile Bibliei. Îngrijorat de acest lucru, un predicator din secolul al XIX-lea a pus accentul pe restabilirea Bibliei ca singurul crez creştin adevărat.

În 22 februarie 1846, la dedicarea Bisericii Second Presbyterian, din Fort Wayne, Indiana, Charles Beecher (1815–1900) a ţinut două discursuri despre „Biblia, suficientă ca crez”. (Ellen White chiar a citat din predica lui în cartea ei Marea Luptă, pp. 444–445). Discursurile lui Beecher vorbeau despre (1) Biblie ca un crez suficient şi (2) substituirea ei de orice alt crez, ca un pas spre apostazie. El declara că, în studiul Scripturilor, noi ar trebui să folosim nişte instrumente şi resurse ajutătoare, dar „să ne amintim întotdeauna că cea mai puternică dovadă se găseşte chiar în verset”.

Din versetele din 2 Timotei 3:16-17, Beecher scotea în evidenţă că Biblia este pentru (1) „învăţătură,” acoperind toată temelia pentru învăţarea adevărului; (2) „să mustre”, acoperind toată temelia pentru prevenirea sau extirparea erorii; (3) „să îndrepte”, acoperind toată temelia pentru disciplina bisericii, inclusiv întreaga structură a conducerii bisericii şi (4) „să dea înţelepciune în neprihănire”, acoperind toată temelia pentru instruire, învăţare sau educare în sfinţenie personală, numită în termeni populari religie existenţială. Pentru Beecher, „cu cât adevărul este învăţat mai mult, cu atât mai mult moare eroarea”. El îi provoca pe părinţi să „încerce puterea cuvintelor lui Dumnezeu asupra naturii maleabile” a copiilor lor şi să „planteze adânc acele cuvinte vii”.

În contrast cu crezurile exclusive ale romano-catolicilor şi protestanţilor, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea are doar o mărturisire de credinţă care poate fi revizuită, cu 28 de puncte. Orice revizuire a acestor crezuri întotdeauna ar trebui să fie bazată pe Biblie, ca singurul nostru crez. Scriptura are o putere unică de transformare care nu poate fi complementată de niciun document ecleziastic.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro