Curățați plantele și cultivați cele mai bune roade (1)

Devoțional zilnice 1 august 2018

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia. – Galateni 5:22

Cu câţiva ani în urmă am călătorit cu trenul din Diisseldorf, Germania, către Lisabona, Portugalia. Călătoria mi-a prilejuit vizitarea obiectivelor culturale minunate ale oraşelor de pe traseu: Paris, Miinchen, Innsbruck, Roma, Barcelona, Madrid.

Trenul trecea cu viteză prin văile şi munţii minunaţi din Europa, iar atenţia mi-a fost atrasă de pomii fructiferi care creşteau pe spaliere (un copac sau un arbust care este dirijat să crească pe teren plat, adesea sprijinit de un perete sau un spalier). Tehnica spalierului reprezintă un mod eficient, dar şi frumos de a creşte pomi fructiferi. Cultivarea unui pom fructifer pe spalier este o tehnică ce necesită precizie şi poate dura câţiva ani, sau chiar mai mult. Nu este pentru cei care vor rezultate instant! Cultivarea pe spalier înseamnă o întârziere a rezultatelor pentru un grădinar.

Un pom dirijat să crească pe spalier trăieşte mai mult şi are mai multe roade pe un spaţiu mai mic în comparaţie cu un pom nedirijat în acest fel. El devine, de asemenea, o sculptură vie, o mărturie frumoasă a interacţiunii dintre grădinar şi pom. În primul rând, scheletul pomului se formează prin curăţarea crengilor pentru a le dirija în poziţii anume, astfel încât să devină suportul rigid – structura pomului. Rezultatul este o formă geometrică recognoscibilă şi optimizarea fluxului de sevă, ceea ce duce la o producţie mai mare de fructe, comparativ cu cea aşteptată de la un pom care nu a fost curăţat sau a fost curăţat fără intenţia de a maximiza producţia de fructe.

Scopul cultivării în acest fel a pomilor fructiferi nu este doar acela de a-i oferi pomului ocazia de a creşte sănătos şi a da roadă bună, ci şi de a-i permite grădinarului să dea pomului o formă care să se potrivească spaţiului în care creşte.

Dumnezeu ne reaminteşte faptul că cel mai bun moment pentru a cultiva învăţăturile Sale este cât mai devreme posibil, înainte ca gândurile noastre să nu se mai alinieze cu voia Lui. De aici şi importanţa mandatului şi a promisiunii din Proverbele 22:6: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Prudence LaBeach Pollard

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro