David

Devoțional zilnice 25 aprilie 2018

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! (Psalmii 27:14)

Este foarte greu să aștepți. Și asta pentru că întotdeauna ne place să facem ceva. Asociem acțiunea cu a fi special, ieșit din comun. Cu toate acestea, așteptarea este inevitabilă. Și mai mult decât atât: ea reprezintă mijlocul prin care se poate dezvolta un caracter aparte. Iată ce spunea scriitorul francez Alexandre Dumas:

„Aşteptare, aşteptare! Toată înţelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt. Cel mai mare, cel mai puternic şi cel mai iscusit e cel care ştie să aştepte!”

Dacă există un om care a învățat și a practicat așteptarea mai mult decât alții, acela este David. El a fost ales de Dumnezeu ca rege al poporului Israel, însă a trebuit să aștepte ani buni până când promisiunea divină să se transforme în realitatea dorită.

Iată cum poate fi caracterizată experiența lui:

• David a așteptat în timp ce un rege paranoic ocupa tronul promis lui;

• David a așteptat chiar dacă a fost nevoit să se ascundă în peșteri, ca un tâlhar, pentru a rămâne în viață;

• David a așteptat chiar dacă a trebuit să trăiască printre dușmanii poporului său;

• David a așteptat chiar dacă unii dintre cei care l-au ajutat și-au pierdut viața;

• David a așteptat chiar dacă poporul din care făcea parte a avut de suferit.

Puțini au fost aceia care au avut de înfruntat atâta împotrivire și nenorocire ca David, în timp ce aștepta ca viața lui să capete frumusețea și responsabilitatea ce-i fuseseră făgăduite. Fără îndoială că a înțeles ce înseamnă descurajarea și teama.

Însă tocmai această experiență nefericită a așteptării a fost pe deplin răsplătită. Iată cum:

• David a devenit regele (unic al) lui Israel pe care Dumnezeu l-a caracterizat ca fiind un om după inima Lui;

• Din linia sa genealogică S-a născut Mesia, Mântuitorul lumii;

• Opera sa (psalmii) i-a încurajat pe oameni de-a lungul secolelor. Astfel că dispoziția sa de a aștepta continuă să fie o binecuvântare pentru noi toți.

Momentele de așteptare ne pot aduce cel mai aproape de Dumnezeu; se pot transforma în cele mai prețioase amintiri în cadrul experienței noastre religioase. Poate că în acest context cuvintele lui Octavian Paler își pot croi un tâlc și pentru viața ta: „Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.”

Adrian Iana, pastor, Conferința Oltenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro