David – competențe, competențe

Devoțional zilnic 10 aprilie 2019

Unul dintre slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic, un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul este cu el.” 1 Samuel 16:18

Călăuzirea divină urmează uneori trasee foarte interesante. Alegerea şi recunoaşterea lui David se desfăşoară cu încetinitorul. Din cauza demiterii lui Saul din funcţia publică, Duhul lui Dumnezeu s-a depărtat de el, iar în sufletul lui a rămas un gol pe care duhurile rele îl ocupau cu uşurinţă.

Slujitorii lui Saul au interpretat corect schimbarea din viaţa lui Saul şi au apreciat că un cântăreţ cu harpa l-ar putea face pe împărat să se simtă mai bine. De cealaltă parte a scenei. Dumnezeu îl pregătea pe David pentru lansare, aşa că omul lui Saul i-a prezentat împăratului o listă de calităţi. Această descriere urma să-l facă pe David uşor de acceptat în anturajul imediat al lui Saul şi al tronului şi să-l obişnuiască şi pe David cu viaţa şi obiceiurile de la curte.

Deşi este încă foarte tânăr, David este prezentat ca un artist cântăreţ plin de talent, ca un bărbat puternic cu alură de războinic, ca un om cu vorbire frumoasă şi plăcută, cu farmec personal evident şi, mai presus de toate, era faptul că Dumnezeu era cu el. Din această descriere, Saul trebuia să înţeleagă că acesta era exact omul de care el avea nevoie. Nu este de mirare că împăratul l-a acceptat repede şi David şi-a făcut apariţia la curte.

Din această îmbinare a lucrurilor ar fi trebuit să rezulte un transfer treptat de putere şi influenţă dinspre Saul înspre David. Acest lucru s-ar fi săvârşit fără pierderi prea mari pentru Saul şi casa lui, dar să nu uităm că duhul cel rău era pus pe treabă să complice lucrurile.

Succesul la un pas de tine:

Care dintre calităţile lui David crezi că îl recomanda cel mai mult să ocupe tronul lui Israel? Spiritualitatea era cel mai preţios lucru. Caută şi alte calităţi!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro