David – recunoaștere publică

Devoțional zilnic 29 aprilie 2019

Lucrul acesta a fost cunoscut şi plăcut la tot poporul; toţi au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 2 Samuel 3:36

A exprima sentimente de apreciere şi respect pentru cineva, indiferent dacă acesta mai este viu sau mort, este o chestiune elementară de bun-simţ. Lipsa acestui comportament denotă goluri grave de educaţie şi de caracter. Există un respect elementar pe care cineva îl merită, indiferent dacă s-a dovedit a fi prieten sau duşman. Chiar şi în vreme de război, adesea combatanţii sunt în stare să-şi facă semne de bunăvoinţă şi apreciere reciprocă. Ziua de doliu este adesea o ocazie de reculegere pentru toţi.

În ziua în care Abner a fost omorât de Ioab, pentru a răzbuna moartea fratelui său Asael, cel iute de picioare, împăratul David a fost In mod evident îndurerat. El considera această moarte o mare pierdere pentru ţară şi popor. Erau atâtea lupte de dat şi oamenii de război erau loarte preţioşi. Deoarece Abner fusese un luptător din tabăra adversă, respectul lui David pentru el era o adevărată dovadă de nobleţe.

David a fost înconjurat de popor, care încerca să-l înduplece să treacă peste această tristeţe, dar David nu putea primi nicio mângâiere şi nu a renunţat la postul său arătat public. Acest gest regal a impresionat profund. Oamenii lui Israel puteau conta pe capacitatea lui David de iertare şi respect faţă de oamenii adevăraţi. Era o garanţie că împăratul îşi va ţine cuvântul, atunci când va promite cuiva un lucru. El devenea un om de mare încredere, ceea ce era neapărat necesar pentru momentul crucial din viaţa sa şi a poporului său.

Succesul la un pas de tine:

Cum vei proceda atunci când situaţia îţi va impune să-ţi arăţi preţuirea faţă de cei ce nu sunt de partea ta? Treci de partea lor şi ajută-i să recupereze pierderile pe care li le-ai pricinuit!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro