David refugiul optim

Devoțional zilnic 16 aprilie 2019

Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel la Rama şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. 1 Samuel 19;18

Devenind conştient de cele ce erau gata să i se întâmple, David a ales cel mai potrivit loc de refugiu. A fugit la Samuel, care se afla la Rama, una dintre capitalele de suflet ale prorocului.

Este interesantă această alegere a lui David. Pentru el, Samuel era omul prin care Dumnezeu i-a descoperit rostul vieţii. Acum nu mai putea înţelege ce se întâmplă cu el şi de ce permitea Dumnezeu ca viaţa să-i fie ameninţată fără temei. În acest moment de cumpănă şi confuzie, David a alergat la omul lui Dumnezeu pentru a primi sfat şi ajutor.

Din momentul în care Samuel l-a anunţat pe Saul că îi va fi luată împărăţia şi că Dumnezeu îl leapădă ca împărat, prorocul nu a mai dorit să mai aibă de-a face cu împăratul apostat. Este posibil ca nici Saul să nu se mai fi simţit confortabil în prezenţa lui Samuel.

Pentru David însă, Samuel era singura sursă de siguranţă şi ocrotire. De fapt, David se simţea în prezenţa lui Dumnezeu lângă acest bărbat venerabil. Acest gest are o semnificaţie aparte în contextul vieţii spirituale a lui David. Probabil că deja Psalmul 23 începuse să prindă contur în inima dulcelui cântăreţ al lui Israel. David începuse că constate că Domnul era Păstorul lui şi că numai El îl poate ocroti, chiar dacă ar fi să umble prin valea umbrelor morţii.

Alergând la Samuel, David se refugiase de fapt la Dumnezeu. Nu mai aici se simţea în siguranţă, iar faptele imediat următoare au dovedit cât de inspirată a fost alegerea sa.

Succesul la un pas de tine:

Unde te simţi în siguranţă în momentele de confuzie? Nu uita să te adăposteşti în prezenţa lui Dumnezeu, în care se poate ascunde bine fiecare suflet creat şi răscumpărat de El. Eşti aşteptat cu drag!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro