David și Ionatan – compatibilitate avansată

Devoțional zilnic 13 aprilie 2019

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. 1 Samuel 18:1

Prietenia lui David cu Ionatan este un alt episod celebru al istoriei sfinte. Această legătură sufletească s-a născut brusc şi nu s-a mai terminat niciodată. Când Ionatan nu se mai afla printre cei vii, David a continuat să-l iubească, purtându-se cu multă grijă faţă de urmaşii acestuia.

Există o anumită compatibilitate a sufletelor care le face să se potrivească şi să intre în rezonanţă. David şi Ionatan au constatat cu plăcere cât de mult se potriveau. Ei au apreciat cât de mult se puteau ajuta şi completa unul pe celălalt.

Compatibilitatea sufletelor nu se bazează numai pe asemănare şi valori comune. Este necesară şi o anumită complementaritate. O relaţie de calitate se bazează pe aprecierea bucuriilor comune şi pe recunoaşterea, aprecierea şi folosirea diferenţelor productive. Se pare că este necesară o punte de echilibru între cele două. Prea puţine asemănări sau diferenţe fac dificilă convieţuirea de calitate.

David şi Ionatan aveau în comun un fond sufletesc marcat de generozitate şi curaj. Frumuseţea de caracter şi nobleţea sufletească îi uneau în mod fericit. Credinţa şi consacrarea lor îi făceau să aibă în permanenţă o mulţime de lucruri interesante de discutat.

Talentele artistice şi literare ale lui David erau o permanentă sursă ile încântare pentru Ionatan, iar fidelitatea cristalină a lui Ionatan nu putea să nu îl impresioneze permanent pe David. Încrederea reciprocă ,i sudat neîntrerupt această prietenie de zile mari. Nu este de mirare că a devenit proverbială!

Succesul la un pas de tine:

Eşti dispus să apreciezi asemănările şi diferenţele dintre tine şi prietenii tăi? Poţi ajunge la concluzia că deosebirile sunt chiar mai bune decât asemănările.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro