De ce Îl iubești pe Dumnezeu?

Devoțional zilnice 2 ianuarie 2019

Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deuteronom 6:5)

 
Nu te vreau să te întreb dacă Îl iubești pe Dumnezeu. Sunt sigur că răspunsul tău ar fi DA. Te întreb însă: “De ce îl iubești pe Dumnezeu?” Dacă răspunsul tău arată către bunătatea Sa, binecuvântările Sale, grija Sa sau chiar modul în care ți-a condus viața, înseamnă că dragostea ta este mai degrabă pentru ceea ce îți poate oferi Dumnezeu, dar nu pentru El. Cineva spunea că unii oameni îl iubesc pe Dumnezeu în același mod în care iubesc o vacă: pentru lapte, brânză sau profit. O dragoste greșită, egoistă.
A-l iubi pe El, înseamnă pur și simplu a te bucura de El. A dori să petreci timp cu El orice ar fi. A merge împreună cu El orice s-ar întâmpla, fără a conta dacă zilele sunt însorite sau înnorate. 
Această iubire e ca un izvor care nu poate fi oprit. Cea mai frumoasă formă a dragostei. Cea mai bună.
Ai pășit într-un an nou, nu vrei să Îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu? Dacă da, spune-I.
 

Benjamin Stan

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro